Salvaţi Roşia Montana!

Recenta atitudine a unui ministru UDMR-ist de la cultură pe care nu îl doare capul de istoria bimilenară a ţării în care s-a născut şi el şi care a dat undă verde privind descărcarea arheologică a masivului Carnic de la Roşia Montana, încălcând şi dispreţuind o sentinţă judecătorească din 2004 a Curţii de Apel din Alba Iulia - care anulase această descarcăre încă de atunci - ne pune pe gânduri. Gold Corporation tremură din toate mădularele şi mai aşteaptă o ştampilă de la colegul lui Kelemen, adică L. Borbely, mai marele mediului. Deşi politica UE şi a vecinilor noştri de la Budapesta se opune din răsputeri unor asemenea practici, aceşti 2 miniştri par să fi bătut palma cu aventurierii de aur de aiurea. În timp ce societatea românească se manâncă, se toacă şi se înjură până la epuizare, iată că o mâna de guvernanţi nu iau în seamă nici zecile de mii de proteste ale românilor exprimate până acum.

În prezent, preţul aurului creşte ameţitor şi face din nou cu ochiul lacomilor lumii, dar acolo sunt şi alte metale rare în cantităţi nebănuite de neştiutori. Dacă România ar exploata pe cont propriu aceste zăcăminte, ar fi floare la ureche să ne plătim datoriile externe şi ne-am permite şi mai multe după aceea. Nu e destul că am vândut petrolul, distribuţia energiei, producţia de oţel şi ciment? Cu ce vor rămâne românii? Cu strânsul ciupercilor şi a fructelor de pădure şi cu furtul de fier vechi?

În opinia noastră, singura salvare a patrimoniului uriaş din Apuseni este un agroturism serios, muzee antice în aer liber şi o bună publicitate. Dacă statul nu are acum chef şi bani, să lase aurul acolo pentru viitorii noştri copii, care cu certitudine vor avea mai multă minte decat actualii politicieni care practică jaful naţional.

Dacă acest proiect va fi implementat, nu mai rămâne decât să se facă un monument al ruşinii şi trădării istoriei românilor, iar cei care vor veni după noi să scuipe şi să arunce cu pietre în el încă 2000 de ani de acum încolo.

Preşedinte PER Bistriţa,

Marius Horea Bălan