România postrevoluţionară în „Curba de sacrificiu”

După 20 de ani de „democraţie”, timp în care toate guvernările, de stânga sau de dreapta, au încurajat într-un mod iresponsabil o etică dezastruoasă a agoniselii, aceasta trebuia să-şi arate astăzi forţa efectelor de bumerang. Ţara a ajuns să fie prădată sistematic în aceştia ani de foştii comunişti transformaţi ad-hoc în capitalişti, organizaţi în haite politice de toate culorile. Poporul i-a urmat, prădând ce a mai apucat, punându-se şi el pe agoniseală fără prea multă muncă, intrând în era „globalizării”, care decimează naţiunile, pentru că tocmai cum naţionalismul pretinde să vorbească în numele întregii naţiuni, globalismul pretinde să vorbească în numele întregii lumi. De fapt, acest fel de „globalism”, o ideologie în slujba intereselor unui grup limitat, a dus la declanşarea actualei crize economice şi financiare care a întors lumea civilizată şi nu numai, cu 70 de ani în urmă.

Aşa se face că Guvernul României de azi „globalizat” în NATO şi UE, lovit în plin de efectele distructive ale actualei crize, a ajuns până acolo încât, la presiunea FMI, să instituie o adevărată „curbă de sacrificiu” prin măsurile propuse a se lua pentru „ieşirea din criză”, măsuri care s-au mai luat în timpul crizei din 1929-33 de către guvernarea naţional-ţărănistă, care au constat în reducerea drastică a salariului nominal şi a pensiilor, care azi sunt tăiate cu 25% din salariul bugetarilor şi cu 15% din pensii, urmând mărirea cotei unice şi a TVA. Reducerea salariilor şi pensiilor va dura până la sfârşitul acestui an, deoarece venirea iernii va goli şi mai mult buzunarele românilor pentru costuri sociale, lucru care va avea efect de bombă cu explozie întârziată, guvernanţii călcând pe adevărate „mine anti-personal”.

Aceşti guvernanţi nu fac nimic pentru a găsi alte măsuri economice care să aducă bani la buget. Nu fac nimic pentru diminuarea evaziunii fiscale din economia subterană pe care o patronează. Nu fac nimic pentru reducerea birocraţiei şi a numărului imens de bugetari care se bat unii de alţii pe holurile instituţiei prezidenţiale, ministerelor, agenţiilor fără număr şi ale altor instituţii parazitare ale statului. Nu fac nimic pentru sprijinirea IMM-urilor în crearea de noi locuri de muncă, onorându-le prin zeci de taxe şi impozite care au băgat economia aproape cu totul la subteran. Nu fac nimic pentru acea „amnistie fiscală” prin care se pot repatria miliarde de euro din băncile din străinătate în care zac banii românilor bogaţi, indiferent cum i-au obţinut. În schimb, fac totul pentru propria lor bunăstare, după ei, potopul! Toate aceste măsuri anticriză preconizate de guvern nu fac altceva decât să adâncească criza, scăzând drastic consumul şi implicit producţia de bunuri de larg consum şi a serviciilor.

Nu rămâne decât să vedem efectele pe termen lung ale acestor măsuri nepopulare, pe care poporul postdecembrist le va înghiţi pe nemestecate, trăind din propria-i etică a agoniselii.