Răvaş pentru Liviu Rebreanu

Ştim că ai venit pe lume în Târlişua, la poalele Ţibleşului, într-o noapte de 27 noiembrie, când a fost „cea mai formidabilă ploaie de stele” şi când au tras clopotele într-o dungă ca în vreme de primejdie. Nu aveai trei ani împliniţi când, într-o căruţă plină cu bagaje sărăcăcioase ale părinţilor tăi, te îndreptai spre Maierul străjuit de cele trei măguri, unde ai avut „cele dintâi plăceri ale slovei tipărite şi ale ştiinţei de carte”.

Mai târziu, la vârsta de 10 ani, făceai o nouă călătorie „în căruţa lui Petrea Ilieş, precum odinioară Creangă în căruţa lui Moş Luca”, pentru a te înscrie la Liceul Grăniceresc din Năsăud, unde au studiat, la rându-le, şi badea George din Hordou şi tatăl tău, câteva clase. Aici te-a iniţiat în poezia lui Coşbuc strălucitul profesor Alexandru Haliţă şi, tot aici, ai cunoscut primul succes care ţi-a împodobit viaţa, recitând cu multă simţire, la „Balul studenţilor”, poemul „El Zorab”.

Ai fost, pe urmă, elevul sârguincios al şcolilor din Bistriţa, Sopron şi Budapesta, ai renunţat, după doi ani, la cariera armelor şi ai revenit în Pripasul adolescenţei şi al primei tinereţi, ai cunoscut viaţa încărcată de lipsuri a ţăranilor, ca slujbaş al primăriilor din Măgura Ilvei, Vărarea şi Nimigea ungurească.

În cele din urmă, încrezător în steaua ta de scriitor, ai luat drumul Capitalei, hotărât să ajungi „cât Coşbuc de mare”. Ai început viaţa literară ca reporter la „Ordinea”, apoi secretar de redacţie la „Falanga literară şi artistică”, ai ajuns secretar literar la teatrul Naţional din Craiova, ai revenit la Bucureşti şi ai triumfat prin Ion, Apostol Bologa şi Petre Petre.

Ai fost răsplătit cu premiul „Năsturel” şi „Premiul Naţional pentru Proză” şi, ca răsplată, ai fost aşezat între nemuritori, prin alegerea ta ca membru titular al Academiei Române. Ai adus laude, cu acest prilej, strămoşului tău cel mai vrednic, ţăranului român, care „a rămas român şi sub barbarii cei vechi şi sub cotropitorii ceilalţi”.

Tot ce ai scris, în stilul tău sobru, lasă impresia de viaţă adevărată; personajele tale sunt mai vii, mai autentice decât oamenii pe care-i întâlnim pe stradă.

Au trecut 65 de ani de când ai urcat spre stele, dar năsăudenii şi bistriţenii, şi toată Valea Someşului te simt în preajmă, te simt aproape de sufletul lor. Cu tine se simt mai puternici, mai cunoscuţi în lume şi mai bogaţi. Te vizitează mereu acasă la Târlişua, la Maieru sau la Prislop. Nu vor lăsa niciodată să se aştearnă uitarea peste memoria ta.

Avem şi noutăţi de ultimă oră. Niculae Gheran şi Andrei Moldovan au scos, recent, de sub tipar, o nouă carte despre tine, „Liviu Rebreanu prin el însuşi”, pe care vor lansa-o în ziua de 27 noiembrie a.c. la Muzeul Memorial Liviu Rebreau din Prislop. Iar Ursa Sever, admiratorul tău de-o viaţă, continuă, la Muzeul „Cuibul visurilor” din Maieru, cursul universitar despre creatorul romanului românesc modern. Acelaşi cărturar neobosit a scris despre viaţa şi activitatea învăţătorului folclorist şi animatorului cultural Vasile Rebreanu, bunul tău părinte.

În zilele de 26-27 noiembrie va avea loc a XXVII-a ediţie a Festivalului Naţional de Proză „Liviu Rebreanu”, iar festivitatea de premiere a laureaţilor actualei ediţii se va desfăşura tot la Prislop.

Ce să mai spun despre Ion, despre Apostol Bologa sau despre Petre Petre…

După aproape 90 de ani de la apariţie, Ion face ocolul pământului îmbrăcat în straie de sărbătoare. Este tradus şi citit în multe limbi, de la Răsărit la Apus, din Tokyo la Londra sau Paris, din Lisabona sau Barcelona, la Cairo şi Istambul, din Praga la Teheran, Cracow sau Roma. Nu este exclus să apară un nou Ion, pentru că setea de pământ nu e cu totul stinsă şi pentru că mai sunt ţărani care ţin la palma lor de teren ca la ochii din cap. Numai că, acum, rotindu-şi privirile peste delniţele de pământ ale prislopenilor ar exclama cu mâhnire în glas: „Doamne, cât vezi cu ochii numai pământ nelucrat şi lăsat în paragină! Ce păcat şi ce pagubă pentru ţară”!

Apostol Bologa n-ar fi nevoit să lupte împotriva fraţilor săi, ci în teatrele de operaţiuni din Irak sau Afganistan, pentru pacea mondială. Iar Petre Petre, ca reprezentant al ţărănimii, ar scoate oamenii în stradă pentru a obţine subvenţiile necesare agriculturii.

Îţi mulţumim pentru zestrea spirituală inestimabilă pe care ne-ai lăsat-o moştenire şi pentru că, prin ea, ne-ai făcut cunoscuţi în ţară şi în lume.