Rădăcini descoperite de Romulus Berceni

Profesorul Romulus Berceni se află în căutarea identităţii noastre prin volumul „Rădăcini”, prima carte apărută la Editura Venus Star din Năsăud. Volumul de versuri, prefaţat de profesorul Ioan Lăpuşneanu, este o odă adusă strămoşilor noştri jertfiţi în apărarea tradiţiilor: „Casa însemna la noi/ Stabiliţi aici de milenii/ Loc de petreceri, veselie/ De luptă-n vremuri de bejenii”… „Casa ţărănească e mică/ Şi nu-i nici prea arătoasă/ Dar pentru români e sfântă/ Ea însemnând la noi acasă”. Fiecare moment al activităţii din gospodărie este prezent în poeziile cunoscutului dascăl năsăudean, începând cu cel de Ignat: „Tăiatul porcului la sat/ A fost tot timpul sărbătoare”, descriind fiecare pas important al reţetelor.

Urmează Seara de Crăciun, care este una a bucuriei: „Era familia fericită/ Peste tot puse iarna flori/ Se aude-n geam vocea pripită/ Lăsaţi, lăsaţi colindători?”. Având rădăcini la Chiochiş, Romulus Berceni lasă, ca un testament pentru generaţiile următoare, satul drag: „Ce-am moştenit, las moştenire/ Urmaşilor şi-ai lor urmaşi/ Să fie mândrii de origini/ de bravii lor înaintaşi”. Ţăranul este descris într-un mod aparte: „Gospodarul de altă dată/ Cu mâna-şi lucra ogorul/ Şi având mintea ascuţită/ Cu gura-şi crea folclorul”. Fiind într-o continuă rugăciune: „Nu mă lăsa Doamne ispită/ Mă izbăveşte de ce-i rău/ Ajută-mă să am voinţă/ Să nu ies din cuvântul tău”. Nimic din ce înconjoară frumuseţea gospodăriei nu este indiferent poetului: „Via cu frunze şi cu struguri/ Ne arată vechi şi buni creştini/ Cu dragoste faţă de aproape/ Şi buni la suflet, buni români”. Pământul este unul al sfinţeniei: „Pentru tine sfântă piatră/ la hotarul nost’ fixată/ Mulţi eroi şi-au dat viaţa/ Ca să nu fii deplasată”. Apoi, nunţile, poate cele mai frumoase obiceiuri păstrate, sunt şi ele aduse în prim plan în poezia cu iz tradiţionalist: „Creşte-ţi flori şi înfloriţi/ Că mie nu-mi trebuiţi/ Mie când îmi trebuiaţi/ Voi atunci îmboboceaţi”… „Tu mireasă cu năframă/ De mâine ai altă mamă/ Alt tată, mai năpârcos/ Vezi şi poartă-te frumos”. După ce prin versuri sunt evidenţiate toate momentele nunţii, dimineaţa nuntaşii pleacă spre casă: „Noi amu venim de ieri/ Că au fost bune rânduieli/ Noi amu venim de-asară/ C-a fost bună rânduială”. Mirii trebuie să aibă o conduită aparte: „Hărnicia acelor miri/ credinţa în Dumnezeu/ Grijă, respect de părinţi/ teama de a nu face rău”.

Nici sărbătoarea Sfintelor Paşti nu este mai prejos în descoperirea luminii: „Sfinte Paşti de altădată/ Ouă roşii, bucurie/ Armonie generală/ Unde eşti copilărie?”

O carte a aducerilor aminte, a bucuriei trăite prin sărbători, a identităţii noastre concludente fiind versurile: „În satul meu eu îmi văd ţara/ În consăteni poporul meu/ Stabil aici de când e lumea/ Unit la bine şi la rău”.