Pr.Vasile Beni: Păcatul Făţărniciei

Textul Evangheliei la Duminica a 27-a de după Rusalii: “În vremea aceea Iisus învăţa, într-o zi de sâmbătă, în sinagogă. Şi iată era acolo o femeie care avea, de optsprezece ani, un duh de slăbiciune, şi care era gârbovă de nu putea să se ridice în sus nicidecum. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi şi-a pus mâinile peste dânsa şi îndată s-a îndreptat şi a început să slăvească pe Dumnezeu. Atunci, mai marele sinagogii, mâniindu-se, pentru că Iisus o vindecase sâmbăta, a luat cuvântul şi a grăit poporului: şase zile sunt în care trebuie să lucreze omul; deci, veniţi în aceste zile şi vă vindecaţi, şi nu în ziua sâmbetei. Iar Domnul a zis: făţarnicilor, fiecare dintre voi nu-şi dezleagă, oare, în ziua sâmbetei, boul sau asinul de la iesle şi nu-l duce să-l adape? Dar această femeie, care este fiica lui Avraam şi pe care a legat-o Satana, iată, de optsprezece ani, nu se cădea, oare, să fie dezlegată de legătura ei în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi cei care erau împotriva Lui, iar poporul întreg se bucura de faptele măreţe săvârşite de Dânsul” (Luca 13,10-17).

Este greu de a vorbi despre făţărnicie, dar în acelaşi timp şi uşor. Greu pentru că trebuie să te raportezi la propria ta persoană atunci când  încerci să îţi ascunzi defectele, dar în acelaşi timp este uşor pentru că te raportezi la cei din jurul tău şi cauţi să le scoţi în evidenţă şi defectele pe care poate nu le au.Textul Evangheliei acestei duminici este luat de la Sfântul Evanghelist Luca din capitolul 13 şi cuprinde doar şapte versete care ne descriu vindecarea femeii gârbove. Pentru a înţelege mai bine, să ne oprim pentru început asupra noţiunii de păcat, dar şi a făţărniciei prin comportament. Pentru că mai marele sinagogii, văzând că Iisus a vindecat-o pe femeia gârbova, l-a acuzat pe Iisus că nu este bine ce a făcut pentru că este zi de sâmbătă. Lucru ce îl determină pe Iisus să mustre felul prin care s-a comportat mai marele sinagogii şi implicit păcatul făţărniciei.

Ce este păcatul? Şi aş începe cu un exemplu luat din viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur care, atunci când a ajuns pe scaunul de arhiepiscop al Constantinopolului, în anul 398, a intrat în conflict cu împăratul Arcadie. Într-una din zile, suveranul şi-a întrebat sfetnicii cum s-ar putea răzbuna împotriva episcopului. Unii i-au zis să-l arunce în temniţă, alţii să îi ia averea sau să-l trimită în exil. Alţii au întrăznit să zică chiar şi să-l omoare. Dar Arcadie le-a răspuns:Dacă o să-l trimit în temniţă, acolo se va bucura de chinurile sale, iar creştinii vor veni şi îi vor săruta chiar şi lanţurile. Dacă îi voi lua averea, nu o voi lua pe a epicopului Ioan , ci pe cea a săracilor. Dacă îl voi trimite în exil nu voi avea unde, pentru că tot pământul este a lui Dumnezeu. Iar dacă îl voi ucide îl voi trece în rândul sfinţilor. Iar atunci un sfetnic i-a zis:Sileşte-l să păcătuiască. Pentru că păcatul este o încălcare a legii, prin păcat ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu.

Şi, potrivit învăţăturii noastre de credinţă, “Păcatul este călcarea cu deplină ştiinţă şi cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu. Iar pentru ca voia lui Dumnezeu se arată în legile Sale, de aceea păcatul se mai numeşte şi fărădelege”.

 Ce spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos despre făţarnici  Atunci când spunem despre cineva că este fățarnic spunem că este nesincer, cu o atitudine falsă, prefăcută, care înșală aparența. În realitate, fățărnicia înseamnă minciună, falsificarea realității de fapt, prin vicleșug. Cei ce se folosesc de fățărnicie se numesc „fățarnici” sau „ipocriți”, „virtutea” lor fiind fățărnicia. Acest termen a devenit de fapt un titlu pentru cărturarii și fariseii iudei. Fariseii  erau artiști în a ști să se prefacă, arătându-se pe dinafară a fi drepți și cucernici. Iar pe dinăuntru, fariseii erau plini de mândrie și de nelegiuri. Şi iată ce spune Mântuitorul: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi Împărăţia Cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua... Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege”. (Matei 23, 13-29)

Ce ne spune părintele Ilie Cleopa despre omul făţarnic?: „Omul făţarnic întotdeauna una are în inimă şi alta pe limbă, una are în minte şi alta la arătare. Omul făţarnic nu are nici mintea sănătoasă, nici inima, nici arătarea, ci toate îi sunt stricate cu aluatul acesta care creşte din vicleşugul inimii lui. Una spune, alta gândeşte, una te sfătuieşte, alta plănuieşte, una îţi arată că este şi alta este de fapt. Dacă priveşti la făţarnic, îl vezi bocind, rugându-se, spu­nând că face bine. Dar toate astea le face urmărind sau câştigul, sau răzbunarea pe altul, sau vătămarea cinstei altuia. Şi câte chi­puri nu ia făţărnicia, că nu ajunge vremea şi nimeni nu poate spu­ne felurile vicleşugurilor făţarnicului. De aceea s-a spus că făţar­nicul este ca un cameleon. Viaţa făţarnicului este pestriţă ca râsul. Aţi văzut blana râsului, că are numai ţepi, când albi, când negri, când vineţi. Aşa e viaţa făţarnicului; acum e într-un fel, acum în alt fel. Trece de la o stare la alta, că făţărnicia nu-l lasă să fie cin­stit, nu-l lasă să aibă sinceritatea şi nerăutatea sufletului, cum a cerut Hristos: „Fie dar vouă cuvântul ce este da, da, şi ce este nu, nu. Că ce este mai mult, vine de la cel rău”. Hristos îmi cere: dacă inima mea zice dada să zică şi limba mea; dacă limba mea zice nunu voi zice şi cu mintea. Iar dacă inima mea zice da, iar limba nu, sunt făţarnic şi pestriţ, sunt râs, sunt cameleon, sunt drac făţarnic, sunt blestemat de Hristos pentru făţărnicie, că una am în inimă şi alta pe buze”.

Omul făţarnic stă drept până şi în faţa lui Dumnezeu, dar nu pentru că ar avea demnitate, ci tocmai pentru că sunt obraznici, neruşinaţi şi ipocriţi. Iar cu un asemenea exemplu ne întâlnim în pilda vameşului şi a fariseului. Pildă în care fariseul în faţa Sfântului Altar îi spune lui Dumnezeu cine este şi ce face. Dacă asemenea tipuri de oameni au curajul să stea drepţi până şi în faţa celui înaintea căruia trebuie să stai în genunchi, este pentru că suferă, poate fără să realizeze, de infirmităţi duhovniceşti, de lipsă de educaţie, de păcatul orgoliului.

Omul făţarnic se minte pe sine şi pe cei din jur. Nietzsche spunea odată: „Minciuna cea mai comună este cea prin care omul se minte pe sine, pentru că a-i minţi pe alţii este relativ o excepţie”. E dificil să încetezi să te minţi singur. Dacă îi minţi pe ceilalţi, o faci pentru ca ei să te accepte. Dacă te minţi pe tine, o faci pentru ca tu să te accepţi. Vrem să fim extraordinari mai ales pentru noi înşine, pentru că ne este greu să ne acceptăm defectele şi să ne respectăm chiar şi în perioadele când nu ne aflăm pe culme. Şi de aceea oamenii făţarnici sunt ocupaţi să mintă în continuare pentru a menţine iluziile pe care le-au creat, de teama ca nu cumva ceilalţi să-şi schimbe părerea despre ei. Iar omul făţarnic pretinde că este excepţional, că poate face orice datorită calităţilor pe care le are. Cum se manifestă fățărnicia în viața unei persoane? În cuvinte simple am putea spune că este o  persoană care este prefăcută: la exterior se arată a fi de treabă, amabilă prin vorbe, arată că ar fi credincioasă și sfântă, dar înlăuntrul inimii și al gândurilor sale nutrește răutate și viclenie, este lipsită de dragoste și de sinceritate. Umblă cu minciuni mascându-și intențiile rele ale inimii și ceea ce spune nu este din inimă.

Vindecarea de făţărnicie e să fii sincer în primul rând cu tine! Păcatul făţărniciei este o adevărată boală. El îl face pe om să piardă simţul orientării valorice şi, de aici, îl duce la pierderea caracterului. Metodele terapeutice pentru vindecarea de asemenea maladii sunt sinceritatea cu tine şi cu alţii, puterea de a-ţi vedea şi a accepta propriile limite, disponibilitatea de a accepta şi respecta calităţile cu care semenii tăi au fost înzestraţi de Dumnezeu, examenul de conştiinţă, rugăciunea sinceră, efortul ca verticalitatea ta fizică să fie expresia corectitudinii morale şi a preţuirii a tot ceea ce Dumnezeu iubeşte şi preţuieşte, modul de comportare care ne scapă de mentalitatea şi comportamentul de slugă şi face din noi prieteni ai Săi. Un om sincer nu este fățarnic niciodată, este o persoană demnă de încredere și plină de gânduri și intenții bune, el simte și are compasiune pentru aproapele său. Psalmistul David este conștient de acest adevăr: ne putem apropia de Dumnezeu având o inimă curată și bună, deoarece El este un Dumnezeu Sfânt și nu poate privi păcatul de orice fel, chiar și din gânduri. În Sfânta Scriptură  avem acest îndemn bun:Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții. Izgonește neadevărul din gura ta; și depărtează viclenia de pe buzele tale!”( Proverbe cap. 4:23, 24) 

Amin!
pr.Vasile Beni

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]