PROTOPOPIATUL ORTODOX AL BISTRIȚEI (Schiţa monografica a parohiilor) PAROHIA BUDACU DE SUS

Pe aceste meleaguri transilvănene la poalele munţilor Calimani , după cum afirma documentele istorice, a existat o aşezare omeneasca inca din cele mai vechi timpuri , descoperindu-se vestigii chiar din epoca bronzului. In anul 1228 se aminteşte de Valea Budacului. Atestarea documentara a satului Budac o avem in anul 1443 cu denumirea de Olah Budak sau Walah Budak, adică Budacul Romanilor. Numele vine de la de la termenul romano-slav : Buda , care înseamnă coliba. Budak înseamnă colibaş, cel care locuieşte intr-o coliba. In anul 1720 existau 18 gospodarii iobagiale , ceea ce echivala cu circa 50 de familii.

Numele parohiei este amintit in istoria acestui ţinut in anul 1764 când satul a intrat in componenta regimentului 2 de graniţa , parohia fiind compusa in acel moment din 40 de familii. Se aminteşte si de un preot – Popa Toader , care a construit o biserica mica de lemn in care s-au rugat credincioşii pana in anul 1885. In anul 1820 se aminteşte de un alt preot care a slujit in aceasta biserica - Artene Mihailas.

Crescând numărul credincioşilor si biserica veche devenind neancapatoare , in anul 1880 s-a hotărât construirea unui nou locaş de rugăciune, astfel ca in anul 1882 s-a pus piatra de temelie pentru noua biserica in timpul preotului Ioan Dumbrava si s-a zidit biserica actuala, lucrarea fiind incheiata in anul 1886. Preţul acestor lucrări a fost de 26 000 de florini , arhitect fiind Adolfsi iar constructor a fost Weingartner din Bistrita. Biserica actuala este in stil roman , având la cupola unele trasaturi ale stilului gotic. In timpul construirii bisericii , după cum reiese dintr-un document din anul 1885, existau in Budac 205 gospodarii.

Din actele arhivei parohiale reiese ca la construirea bisericii o contribuţie de seama si-au adus-o credincioşii Gavril Roşea, Gavril Raglean, Dumitru Feldrihan, Grigore Mărginean si Arsente Irimie. Biserica a mai primit ca donaţie din partea credincioşilor emigranţi din America un ceas de turn care exista si astăzi. In primul război mondial s-au rechiziţionat doua clopote care în anul 1923 au fost înlocuite. In anul 1944 din nou au fost rechiziţionate alte doua clopote de către regimul fascist, care au fost înlocuite în anul 1964.Biserica a fost renovata parţial în anii 1937 si 1965, dar s-a deteriorat necesitând o reparaţie capitala care s-a făcut in exterior intre anii 1984-1987 ,când s-a înlocuit complet tabla de pe acoperiş si a fost executata o tencuiala noua în terasit. Intre anii 1994-1998 biserica a fost renovata complet in interior fiind pictata in tehnica fresca si s-a făcut un nou iconostas . In anul 1998, in ziua de 27 septembrie , biserica a fost resfintita de către P.S. Dr. Irineu Pop Bistriţeanul. Din luna decembrie 1981 pana in prezent slujeşte ca preot paroh P.C. Corneliu Vasile Mureşan.

( Extras din ,,Monografie – album” a Protopopiatului Ortodox al Bistriţei)

Preot VASILE ALEXA – Parohia Pinticu.