Profesorul LUCIAN BICHIGEAN a plecat spre veșnicia tăcută... (24 mai 1946 – 28 oct 2023)

Pe profesorul năsăudean Lucian Bichigean l-am cunoscut în anii de liceu, fiind colegi de clasă la Liceul nr 2, în urmă cu aproape 60 de ani, între anii 1961-1964. Îl simțeam ca pe un coleg bine educat, emancipat, cu mult umor și bun simț, dispus mereu să-ți vină în ajutor, dacă era nevoie. După studiile liceale finalizate la Năsăud, Lucian Bichigean urmează studii superioare, absolvind Academia de Arte „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, obținând licența de profesor de arte plastice. A lucrat peste 40 de ani în școlile năsăudene – la Clubul Copiilor și Colegiul Național „G. Coșbuc”, unde ne-am reîntâlnit ca slujitori ai acestei unități școlare și unde îl admiram în discuțiile filosofice cu colegii, cu preotul Leon Pop, cu profesorul Dorel Coc  sau în discuțiile literare cu profesorul scriitor Nicolae Bosbiciu.., plecați și dânșii prea devreme.

A mai lucrat în C.N. „Andrei Mureșanu” din Bistrița și Liceul „Solomon Haliță” din Sângeorz Băi. A predat și la Extensia Năsăud a Univ. „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Psihopedagogie. A fost și profesor metodist participând la inspecții școlare, de definitivat, de gradul II și gradul I. Orele de desen la profilul pedagogic și nu numai, cu profesorul Bichigean, aveau farmecul lor pentru că, pe lângă canoanele impuse de programa școlară a acestei discipline, elevii erau  sfătuiți să promoveze frumosul și ineditul în fiecare lucrare pe care o proiectau și o finalizau. Profesorul acorda elevilor săi multă libertate de creație și de interpretare tematică. În acest fel, spiritul adolescentin se exprima liber și creator, astfel rezultând lucrări deosebit de valoroase și apreciate. Mulți dintre elevii săi au reușit la Arhitectură sau la alte facultăți unde desenul tehnic sau artistic avea o importanță deosebită. La întâlnirile de peste ani erau evocate cu multă plăcere și admirație de către foștii săi absolvenți, orele petrecute împreună cu distinsul profesor Lucian Bichigean, bucurându-se de reușitele și performanțele de altădată.

A lucrat icoane pe lemn, pictură de șevalet și grafică. A participat la numeroase tabere de creație în județ și în țară, finalizate cu expoziții colective sau personale în Bistrița, Cluj-Napoca, Bacău, Besancon, dar cele mai multe, la Năsăud. Multe din lucrările sale îmbogățesc numeroase colecții personale în județ și în țară, dar și în SUA, Franța, Belgia, Olanda, Austria, Suedia. A publicat articole pe diverse teme în reviste județene și de specialitate. Încă din anul 1991 a aderat la societatea culturală ASTRA, activând în secțiunile care-l interesau mai mult – religioasă, literară, artistică, muzicală... A făcut parte din comisia de admitere la Liceu, pentru profilul pedagogic, testând aptitudinele la desen ale concurenților. Era nelipsit de la expozițiile de artă plastică sau de fotografii de la Muzeul Grăniceresc Năsăud, oferind amfitrionilor și publicului prezent opiniile și observațiile sale pertinente. Domnia Sa însuși a organizat expoziții de artă cu tablouri în tematici și colorit specific năsăudean. Cei care au reușit să dobândească astfel de tablouri îl vor avea mereu cu dânșii pe distinsul pictor, artist plastic sau profesor de arte plastice. În lucrările sale s-au păstrat numeroase monumente năsăudene, unele, pe cale de dispariție. Cu totul valoroase rămân tablourile cu tematică religioasă, cristică.

Era un actor desăvârșit, lucru remarcat de însuși poetul Adrian Păunescu și chiar există documente în acest sens, în relatarea Maialului din anul 1987. Poezia Balada lui Ilie... a lui Adrian Păunescu provine din relatarea unui banc, spus de profesorul Lucian Bichigean într-o seară de vară în curtea familiei Vișu și Ana Vaida, personal poetului. Acelaș umor și talent îl urmăreau și la simpozioanele din județ și din țară la care a participat – Bistrița, Piatra Neamț, Bacău, Colibița, Eforie Nord.

Profesorul Lucian Bichigean a lăsat încercări de proză sau poezie, precum volumul Gânduri (2012), sau Reflexii cotidiene (2014), din care putem extrage aspecte ale vieții sale intime, viață pe care n-o ținea secretă, dimpotrivă, o oferea cu generozitate familiei sale, colegilor săi, elevilor săi, tuturor celor care aveau plăcerea să-l asculte recitând sau cântând la chitară. Redând câteva versuri din creația sa poetică, poate-i auzim încă vocea și-i înțelegem sufletul, uneori, chiar suferința: Toamna: E vânt de toamnă-ntârziată-afară,/ Iar străzile sunt goale și pustii,/ S-aude fluieratul unui tren ce intră-n gară./ Pe dealuri, prind a rugini frunzele-n vii// (și uite că tot toamna pleacă și Domnia Sa...);     Să-ți aduci  aminte, într-o zi,/ Că totul nu-i decât deșertăciune./ Pe rana care doare, nu vei avea ce pune! (I s-a întâmplat în ultimele zile de viață...)   Calm: Dacă nu-ți găsești liniștea interioară,/ degeaba o cauți în altă parte./ Dacă îți cauți liniștea interioară în altă parte,/ decât în propria ființă,/ unde s-o găsești,/ decât în sufletul tău? Dialog: Privește-mă, toamnă,/ drept în ochi-mi primăvăratici,/ și nu îți voi reproșa/ că vii prea devreme la mine.../ Așază-ți, toamnă,/ vălul de frunze pe umerii mei obosiți,/ și nu am să te cert/ că ești grea, de-o bună bucată de vreme!//  (E ceea ce i s-a întâmplat...)

Citindu-i versurile ne amintim ce momente de cânt și poezie îi erau dedicate preotului D-tru Tomi, anual, la Casa de Cultură, în fața unei săli arhipline. Ar merita în viitor și Domnia Sa o astfel de recunoștință. Prietenii vor avea grijă...

Il regretă azi colegii din Uniunea Artiștilor Plastici, prietenii din ASTRA, din Clubul vânătorilor sau rotarienilor năsăudeni. Il regretă colegii din Grupul vocal Armadia, condus cu mare pricepere de dl Sorin Găzdac, dovadă numerosul public creștin care aprecia din plin, prin aplauze, repertoriul acestui grup. Îl regretă foștii colegi de liceu, care mai trăiesc încă, și se pregătesc de a 60-a întâlnire...

Iată ce mesaj transmit profesorii de la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” din Bistrița, unde profesorul Lucian Bichigean a lucrat câțiva ani: Noi, colectivul de cadre didactice de la Colegiul Național ,,Andrei Mureșanu", Bistrița, aducem un ultim omagiu domnului profesor 𝑳𝒖𝒄𝒊𝒂𝒏 𝑩𝒊𝒄𝒉𝒊𝒈𝒆𝒂𝒏, simpaticul nostru coleg cu inepuizabil umor, pe care ni-l vom aduce aminte pictând, zâmbind, glumind, cântând... Dumnezeu să vă odinească în pace într-un colț senin de Rai! Rămas bun, domnule profesor!”

Fie-i țărâna ușoară – zicem și noi - și plăcută aducerea aminte! Năsăudenii îi sunt recunoscători.

Prof. Ioan Seni, fost coleg de clasă în liceu,

fost coleg de profesie în C.N.„G.C.”