Profesoara Maria Steluța Veturica Someșan a trecut în lumea veșniciei

La început de octombrie, mai precis în data de 8 ale lunii s-a stins un suflet bland din lumea profesorilor năsăudeni, distinsa profesoară Steluța Someșan, la frumoasa vârstă de 88 de ani. S-a născut în 15 aprilie 1935 în comuna Rozavlea, Maramureș, în familia preotului Lazăr Sângeorzan și a soției sale Veturia, învățătoare, fiind al doilea copil în familie. După cinci ani a ajuns la Rodna, unde tatăl ei a fost numit protopop, dar mama sa, suferind de cancer mamar, a decedat la doar 39 de ani, lăsând-o orfană la doar zece anișori. Peste cei trei – tatăl și cele două fiice a trecut din plin teroarea hortistă, cu toate traumele ei… Primele 4 clase le-a terminat la Rodna, apoi a fost transferată la Cluj pentru o educație mai aleasă, cum sincer se exprima tatăl ei, preotul Lazăr, la Liceul Sfânta Terezia, liceu patronat de Episcopia Greco-catolică a Clujului. Aici a fost dată în grija măicuței Flavia de a cărei bunătate n-a uitat niciodată. După un an s-a mutat la Năsăud, unde tatăl ei a fost numit profesor de religie la Liceul „George Coșbuc”, urmând clasele a II-a și a III-a la Liceul de fete „Principesa Elena”, liceu desființat de comuniști în anul 1948. S-a transferat la Liceul „George Coșbuc” pe care l-a absolvit în anul 1952. Erau anii în care tatăl ei a fost arestat și fără a fi judecat a fost reținut de Securitate la Bistrița, apoi transferat la Gherla pentru șase luni. Rămasă singură, căci sora ei era în grija unei mătuși la Cluj, a fost luată în grijă de către soția directorului liceului, d-l Ioan Mărginean, arestat și dânsul. La ieșirea din închisoare, tatăl ei, părintele Lazăr a fost mutat cu domiciliul forțat la Lunca Ilvei, fiindu-i interzis să mai profeseze, iar pentru a se întreține practica agricultura.. Luncanii i-au oferit o locuință iar cei din Rozavlea o vacă pentru lapte. În anul 1953, la doar 18 ani s-a căsătorit cu colegul său de clasă din Liceul „George Coșbuc”, Toader Someșan, luncan și el. În toamna aceluiaș an amândoi soții erau studenți, soțul la Medicină și soția la Biologie. În anul următor s-a născut prima lor fetiță Claudia-Terezia iar după 11 luni, sora ei, Adriana-Veturia. Cu doi copii de crescut și soț la facultate, s-a angajat profesor suplinitor la Lunca Ilvei pe catedra de Biologie. În anul 1959 soțul termina facultatea, fiind repartizat ca medic la Leșu, unde s-a mutat întreaga familie, iar în anul 1962 s-a născut a treia fetiță, Steluța-Reghina. În anul 1967 soțul Toderică a ocupat prin concurs postul de medic ORL la Năsăud, după ce cu un an înainte promovase examenul de medic principal la București. Iarăși s-a mutat din nou întreaga familie iar profesoara Steluța Someșan a suplinit pe catedra de Biologie a Liceului nr. 2 Năsăud până la desființarea acestuia. Între timp și-a continuiat studiile la Universitatea din Iași, luându-și licența în anul 1970, după care, prin concurs s-a fixat pe catedra de Biologie a Liceului „George Coșbuc” (1974) și-n anii următori a obținut toate gradele didactice devenind profesor metodist, calitate în care a condus zeci de lucrări de gradul I la foștii săi absolvenți din profilul pedagogic. A participat la numeroase sesiuni de comunicări organizate de Casa Corpului Didactic. În anul 1978, în urma unui accident vascular soțul Toderică moare, la numai 44 de ani, după doar 25 de ani de conviețuire. Era deja bunică și principalele griji rămâneau familia și elevii pe care i-a îndrăgit ca cea mai bună mamă. A trăit o viață plină de umbre și lumini, dar în care a dăruit tuturor numai bunătate și căldură. Elevii săi însă spun ceva mai mult: Profesoara de biologie Steluța Someșan s-a jertfit la altarul educației multor generații de la Colegiul Național George Coșbuc. Pentru dăruire, blândețe, devotament față de profesia nobilă de dascăl, a fost iubită de elevi și colegi deopotrivă, dar și de comunitatea năsăudeană care știe să-și respecte profesorii și seniorii. Bunul Dumnezeu să îi dea odihna veșnică!(Orha Luminița). S-a numărat printre primii profesori din liceu care, în anul 1990 s-a înscris în ASTRA, susținându-i cu căldură toate acțiunile sale educative, așa cum au procedat și ceilalți dascăli năsăudeni preocupați intens de valorificarea patrimoniului cultural moștenit de la celebrii înaintași, și de promovarea spiritului năsăudean academic. De aceea dascălii și astriștii năsăudeni de azi cred că sufletul ei bun și blând se află déjà alături de sufletele marilor înaintași năsăudeni, trăindu-și în tihnă imensa liniște a veșniciei, fiind mulțumită că a lăsat în urma ei copii, nepoți sau strănepoți și foști elevi care slujesc cu vrednicie în domeniile în care s-au implicat și cei din familia sa – educație, sănătate, justiție, noua tehnologie ș.m.a. În anul 1992 se pensiona la limită de vârstă, dedicându-se mai mult bunului mers al familiei celor trei fiice, dar mai cu seamă a fiicei Steluța Reghina, de a cărei protecție s-a bucurat până în ultima clipă. A trăit cu bucurie succesul fiecărui nepot sau nepoate, chiar și a strănepoților, lăsând în urmă sau dând uitării traumele și clipele nefericite pe care le-a îndurat în tinerețe. Fie-i țărâna ușoară și plăcută aducerea aminte.

prof. Ioan Seni