Primăvară, Înviere, Viaţă

După ce plăpândul dar şi curajosul ghiocel a reuşit să străpungă pojghiţa pământului încă îngheţat, arătându-şi cu smerenie imaculatul căpşor alb, iarna este alungată de adierile aerului călduţ, printre firicele de iarbă răsar sprintene primele flori, fluturi în zbor diafan îşi arată la soare aripile colorate, păsările ciripesc printre ramurile ce încearcă să-şi arate mugurii unui nou anotimp. Toate prind curaj de la ghiocel şi strigă către babele iernii: Nu puteţi lega cu lanţuri primăvara!

„Prin pomi e ciripit şi cânt,

Văzduhu-i plin de-un roşu soare,

Şi sălciile-n albă floare.

E pace-n cer şi pe pământ.

Răsuflul cald al primăverii

Adus-a zilele-nvierii” (G. Coşbuc)

Acesta-i anotimpul sacralizat de însăşi prezenţa pe pământ ca Om a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, care, într-o zi din primăvara anului 33 de la naşterea Sa, şi-a încununat misiunea de Arhiereu al Noului testament primind în Duminica Floriilor imnul de preamărire „Osana! Binecuvântat cel ce vine întru numele Domnului”, acceptând în Vinerea patimilor chinurile cumplite ale răstignirii pe Crucea de pe Golgota, dar şi înfăptuind misiunea cea mai presus de minuni: Învierea glorioasă din mormânt.

Din mormântul gol a răsărit lumii raza celui mai optimist adevăr: Viaţa nu se sfârşeşte la poarta cimitirului; dacă Hristos a înviat şi noi vom învia! Peste toate micile mizerii ale vieţii cotidiene, răsună glas mângâietor:

„Voi, ce-aţi trăit în întuneric

Şi nimeni nu v-a mângâiat,

Din lunga voastră-ngenunchiere,

Sculaţi: Hristos a înviat!” (Al. Vlahuţă)

Aniversarea an de an a acestui cel mai mare eveniment din istoria omenirii a creat atât de frumoase obiceiuri, datini şi ritualuri, care îmbogăţesc zestrea spirituală şi culturală a omenirii creştine: a creat cele mai frumoase opere de artă sacră: picturi, cântări şi sculpturi. Şi toată această „corolă de minuni a lumii” (L. Blaga) aduce în suflete atâtea bucurii, care deschid în inima omului o fereastră spre grădinile Paradisului.

Şi cât e de frumos în sat!

Creştinii vin tăcuţi din vale

Şi doi de se-ntâlnesc în cale

Îşi zic: Hristos a înviat!

Şi râde-atâta sărbătoare

Din chipul lor cel ars de soare (G. Coşbuc)

Să învăţăm de la plăpândul ghiocel, care, deşi este împodobit de Dumnezeu cu chipul atât de frumos al petalelor sale albe, el îşi ţine capul plecat în semn de smerenie, deşi este cel dintâi curajos care înfruntă iarna şi iese la lumina soarelui. Să învăţăm, aşadar, curajul, smerenia şi puritatea vieţii imaculate.

E primăvară, anotimpul învierii sufleteşti şi al vieţii frumoasa. Hristos Domnul, cel ce a biruit şi moartea înviind glorios din mormânt, ne cheamă: „Îndrăzniţi. Eu am biruit lumea!” (Ioan 16,33).

Ieromonah Marian Daniel Ţuţuraş

Mănăstirea Molişeţ BN