Preot Vasile Beni: Câteva demonstraţii şi argumente că Hristos a Înviat !

 

1)În perioada instalării comunismului în Rusia începuse activitatea brigăzilor ştiinţifice.Şi au ajuns într-un sat unde au adunat sătenii la căminul cultural şi le-au vorbit acestora vreme de câteva ceasuri despre imposibilitatea învierii lui Hristos.Iar la sfârşit au întrebat dacă cineva are de spus ceva.Şi printre cei prezenţi era şi un preot rus îmbrăcat ţărăneşte.Şi s- a ridicat preotul în picioare şi a zis:,,Domnilor eu am ceva de spus.Şi l-au poftit în faţă la masa roşie.Şi preotul a zis:Eu sunt un om simplu ca un ţăran şi nu ştiu prea multe lucruri.Dumneavoastră sunteţi oameni deştepţi(la masă era şi un filozof).Dar un lucru tot am să spun oamenilor aceştia care sunt în sală. Şi s-a sprijinit preotul în masa roşie şi a strigat:,,Hristos a Înviat ! şi toată sala a răspuns:,,Adevărat a Înviat! Aceasta este cea mai mare demonstraţie privind Învierea lui Hristos.Şi am început cu acest exemplu pentru că exclamaţia ,,Hristos a Înviat’’ şi răspunsul ,,Adevărat a Înviat’’ nu este un salut sau un răspuns la un salut, ci este în primul rând o mărturisire de credinţă.Iar învierea Domnului a fost un lucru greu de înţeles şi cum a fost atunci, aşa este şi în zilele noastre.  

2) Textul evangheliei de la Duminica Tomii:,,În ziua cea dintâi a săptămânii, când s-a înserat şi uşile fiind încuiate acolo unde erau ucenicii adunaţi de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijloc şi le-a zis: pace vouă! Şi după acest cuvânt, le-a arătat lor mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând că este Domnul. Atunci le-a zis Iisus iarăşi: pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi grăind acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi. Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci i-au spus lui ceilalţi ucenici: am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: dacă nu voi vedea în palmele Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede! După opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, în casă, şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi le-a zis: pace vouă! Apoi a zis lui Toma: adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios. Şi a răspuns Toma, şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iar Iisus I-a zis: pentru că M-ai văzut, Tomo, ai crezut; fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut. Iisus a făcut înaintea ucenicilor Săi şi alte minuni multe, care nu s-au scris în cartea aceasta; iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, viaţă să aveţi în numele Lui.”(Ev. Ioan 20, 19-31).Creștinii îl sărbătoresc astăzi pe Sfântul Apostol Toma. Este singura duminică din anul bisericesc închinată unui Sfânt Apostol al Mântuitorului.În prima zi a Sfintelor Paști, seara, s-a arătat Iisus Hristos înviat ucenicilor să, ascunși de frica iudeilor, într-o cameră încuiată din Ierusalim, și le-a spus: „Pace vouă!“ După ce i-a liniștit, le-a arătat mâinile și coasta străpunse de sulițe. „Precum m-a trimis pe mine Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi“.Prin aceste cuvinte Domnul a trimis pe Apostoli la propovăduire, având misiunea să vestească Evanghelia mântuirii la toate neamurile pamântului.Numai apostolul Toma nu era de față cu ceilalți apostoli când s-a arătat Domnul. Și când i-au spus toți: „Am văzut pe Domnul!“ el nici nu s-a bucurat, nici n-a voit să creadă. După opt zile, adică în duminica a doua după Înviere, iarăși s-a arătat Iisus Hristos ucenicilor săi, trecând prin ușile încuiate. Atunci era și Toma de față. După ce le-a zis din nou: „Pace vouă!“ a spus cu mustrare pentru Toma: „Adu-ți degetul tău încoace și vezi mâinile mele, și adu-ți mâna ta și o pune în coasta mea“. Doar după ce Toma a pipăit și a văzut rănile Domnului a strigat cu smerenie și credință: „Domnul meu și Dumnezeul meu!“ Mântuitorul însă l-a mustrat pentru puțina lui credință, zicând: „Pentru că m-ai văzut, Tomo, ai crezut? Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!“      

  Scurte învăţături care se desprind din această evanghelie   

       -Iisus ni se arată fiecăruia şi într-un mod mai special în zi de duminică, de unde putem să învăţăm că sunt anumite perioade în care creştinii îl întâlnesc pe Dumnezeu şi primesc darurile Sale.În zi de duminică Domnul vine şi dăruieşte Pacea şi Duhul Său, transmiţându-le credincioşilor reuniţi posibilitatea iertării păcatelor, adică de a fi eliberaţi de lanţurile păcatelor şi de frica morţii     .        

      -Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult(Blaise Pascal).După peste două mii de ani, observăm că numai dacă vrem, putem crede. Credinţa este strâns legată de libera noastră alegere. Totuşi, cei care aleg să creadă, primesc o bucurie, pe care necredincioşii nu o pot înţelege. Din comportamentul lui Toma, învăţăm că virtutea credinţei nu este un dar primit o singură dată şi în mod definitiv: mereu omul este chemat să-şi reînnoiască credinţa sa în Iisus –care a murit și a înviat – care cere acelora care-L urmează, să propovăduiască lumii întregi Învierea Sa.        

   -Faptul că Toma simte nevoia să-L atingă pe Domnul, ne spune că virtutea credinţei nu este alcătuită doar din rugăciuni şi porunci care trebuie respectate, pe baza unei tradiţii, ci este o alegere personală care porneşte din sufletul omului.      

  -Când Iisus se arată după opt zile şi adresează lui Toma nu îl ceartă, ci îi arată şi lui toată iubirea Sa.Răbdarea pe care Iisus o are cu Toma, demonstrează că Dumnezeu ştie să aştepte, până când ne hotărâm să povestim cu El. Toma simbolizează nevoia noastră de a vedea, înainte de a crede. El ne spune că a crede, nu este uşor pentru nimeni! Tocmai de aceea, Iisus nu-l condamnă, ci îl ajută să creadă.    

  -Credinţa, ca relaţie a omului cu Dumnezeu, se naşte în interiorul omului, în inima sa, după ce a primit cuvântul lui Hristos.  Credinţa vine din cuvintele Evangheliei, din învăţătura Bisericii, din cuvântul preotului, din cuvântul de învăţătură creştină auzită de la mama şi tata sau de la bunici în anii copilăriei, aceştia fiind primii dascăli în viaţa omului. Credinţa se mai poate naşte şi creşte din citirea cărţilor sfinte sau din sfatul sincer al unui prieten credincios. Prin urmare, credinţa nu este o vedere fizică, trupească, prin simţuri, ci este o vedere sau o înţelegere spirituală, o cunoaştere cu ochii minţii a realităţilor spirituale nevăzute şi netrecătoare.    

-Să ne gândim că deşi nu Îl vedem pe Hristos cu ochii trupeşti, prin credinţă Îl simţim prezent în Biserica Sa şi în viaţa noastră. Ca atare, când se intensifică legătura omului cu Hristos Domnul prin credinţă, rugăciune şi fapte bune, prezenţa Lui în viaţa creştinului aduce multă bucurie negrăită şi preaslăvită.  Credinţa, un mare dar al lui Dumnezeu care trebuie însă cultivat în toată viaţa.

3)Cum să cred în Dumnezeu dacă nu- l văd _  

Poate se întreabă mulţi -Cum să cred în Dumnezeu dacă nu-l văd? Unde e, ca să cred în El?  Sunt întrebările omului dornic de palpabil. Omul modern este adesea atât de încrezător în simţurile sale fizice încât ceea ce nu poate fi văzut, mirosit, auzit, gustat sau atins nu există. Un om credincios s-a confruntat cu astfel de întrebări  venite de la fiul său. Şi i-a spus tânărului: ,,Ia o lingură de sare şi pune-o într-o farfurie plină cu apă şi mai vorbim mâine." A doua zi tatăl i-a cerut fiului: ,,Adu-mi sarea pe care ai pus-o în apă. - Nu pot să ţi-o dau, răspunse băiatul, s-a dizolvat. - Gustă din marginea farfuriei. Ce gust are apa? - Sărat. 

- Dar din mijlocul farfuriei? La fel. - Mergi şi pune farfuria la soare. Mâine o să poţi să-mi dai sarea pe care ai pus-o în apă." 
A doua zi, băiatul a găsit sarea în farfurie. Apa se evaporase. 
Atunci tatăl i-a spus: ,,Faptul că nu poţi să-l vezi pe Dumnezeu nu înseamnă că nu există sau că nu e prezent în creaţia sa. Pe El, omul îl percepe cu un al şaselea simţ: se cheamă credinţă."     

Să avem credinţă şi să-l vedem pe Hristos cel Înviat în viaţa noastră de zi cu zi pentru că că este prezent şi noi trebuie doar să-l vedem.Amin !

Pr.Vasile Beni

 

test2

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]