Poezia cu soare

Pe dealurile Sitei, în satul cu soarele, trăieşte unul din dascălii descendent al neamului Oprea. La 72 de ani, Viorel Oprea a avut curajul de a ieşi în faţa cititorilor cu primul volum de versuri. Din prefaţa semnată de profesorul Sandu Moldovan aflăm tragedia vieţii lui Viorel Oprea, rămas de mic orfan de tată, motiv pentru care îşi construieşte un adevărat cult pentru mamă, temă definitorie şi pentru poezia lui. Cine nu a auzit de familia Oprea din Sita? Cine nu a auzit că din acest neam avem cei mai mulţi dascăli şi preoţi de pe Valea Ţibleşului? Viorel Oprea nu s-a abătut de la regulă. A slujit ani de yile la altatul înţelepciunii, generaţii de elevi mulţumindu-i azi pentru acest lucru. În primăvară scriitorul Valentin Falub ne recomanda un nume: Viorel Oprea. M-am bucurat citindu-i poeziile, m-am bucurat că încă un om se exprimă în rime. Volumul debutează în forţă cu poezia „Titanii”, în care sunt elogiaţi cei mai mari artişti ai ţării: „ „Sensibili8tatea noastră şi mândria de a fi român…/ A fost cântată de maestrul Enescu/ Şi de pana de aur a lui Eminescu/ Ascensiunea către bolta înaltă/ A fost sculptată de Brâncuşi din daltă/ Iar Iorga cu multă dragoste de ţară/ A scris istoria noastră milenară/ Coşbuc cu scrisul lui ritmat/ Ne-a povestit viaţa de la sat/ Moldova ne-a descris-o Sadoveanu/ Iar dragostea de pământ Liviu Rebreanu”. Poezia lui Oprea este limpede, precum vadurile apei coşbuciene, plăcută la auz precum cântecul cucului din pădurile dealurilor Ţibleşului, simplă, dar încărcată de înţelesuri, precum filosofia ţăranului român. Badea Cârţan unul dintre înaintaşii noştri care l-au impresionat pe poet: „Acest om simplu de la ţară/ Ce-şi avea biblioteca în cămară/ Îşi iubea mult ţara şi pământul/ dar şi cartea şi cuvântul”. Nu lipseşte povestea cu popasul sub celebra columnă de la Roma: „ A sosit la Roma într-o seară/ Şi a adormit lângă columna milenară/ Dimineaţă un localnic s-a uitat curios/ Cum un dac a căzut de pe columnă jos”. Atanasie Todoran, martirul sanctificat este văzut prin ochii poetului ca un „exemplu de luptă pentru libertate/ Şi un simbol de sacrificiu pentru dreptate”. Emoţionantă poezia dedicată dascălului Clement Moldovan, care „ ne purta cu creionul pe hârtie/ Şi ne-nvăţa frumos a scrie”. Un omagiu care ar merita citit la deschiderea anului şcolar pentru a lua aminte generaţiile de azi la dascălii exemplari din vremurile trecute. Nu lipseşte din carte „bunica cu chipul blând”. Ţăranul este „martir al pământului/ Ce a stat în bătaia vântului”. Ce poate fi mai pur, mai adevărat, decât ţăranul român? „Cum îi mai ierţi?”, întreabă poetul pe Bunul Dumnezeu, în legătură cu oamenii: „Cu bunătatea şi harul Tău divin/ Meriţi Doamne respect şi închinare/De la cel mic până la cel mare”. Sărbătorile satului sunt regăsite cu parfum de vers. La Crăciun: „în ajun de mare sărbătoare/ Fierbea pe sobă oala de sarmale/ Iar în pod stăteau la afumat/ Bunătăţi de la porcul tăiat”. De Paşti: „ Era când clopotele cu glasul cristalin/ Chemau creştinii din fiecare cămin/ Să meargă cu lumânări în mână/ La Înviere, ca să ia Lumină”. Surprinzătoare fabula „Casa uriaşului”, care vorbeşte despre turnul din capu dealului, de apărare al teritoriului Daciei Porolissensis. Poezia de dragoste de mamă şi ţară, de dor, iubirea înfăptuită: „ în serile cu stele pe cer strălucind/…/ Pe un nor de petale cu flori/ Stropite de roua din zori”, fiorii primăverii „atunci când mugurii crapă/ Mângâiaţi de soare şi apă”, toate conturează poeziile domnului Oprea. O poezie a amurgului soarelui, a vieţii împlinite, a frumuseţii clipei trăite în locuri binecuvântate de Dumnezeu. Poezii, o carte editată de Napoca Star, care prezintă gândurile ritmate ale intelectualului din satul transilvan.