Pe firul... timpului

TIMPUL   ...   un fenomen foarte greu de definit mulțumitor, se scurge imperturbabil și odată cu el și viața, pentru că tot ce este viu are un ciclu existențial mai lung sau mai scurt.

   OMUL   ...   alcătuit din „părți mai bune sau mai rele”, face un scurt răgaz pe planeta Pământ, apoi trece din lumea cu dor, în lumea fără dor, în veșnicie.

   VIAȚA  OMULUI   ...   poate fi asemuită cu un „fir al Ariadnei” ce se tot desprinde dintr-un caier, până ce acesta se termină. Pe parcursul vieții sunt multe întâmplări, fapte, bucurii sau necazuri, realizări ori eșecuri etc. care îți stăruie în memorie, de unde le poți desprinde și povesti celor care vor să le afle. De acele fapte care se repetă într-un număr mare de ani îți poți aduce aminte mai ușor și cu un efort nu prea mare încerci să le retrăiești. Este cazul începutului de an școlar pe care l-am trăit ca elev, student și profesor timp de 43 de ani. Acum 50 de ani am participat ca tânăr profesor de istorie și geografie la deshiderea anului școlar 1973-1974 la Școala Generală din satul Sălcuța, comuna Sânmihaiu de Câmpie, jud. Bistrița-Năsăud și îmi amintesc ce emoții am avut când directorul școlii, fără să mă anunțe dinainte, m-a poftit să spun cu ce gânduri încep primul an de învățământ. Am spus ce studii am făcut, mi-am exprimat speranța că voi putea să transmit elevilor într-o formă accesibilă cunoștințe de istorie și geografie, că sunt convins de faptul că   ...   „Sarcina cea mai nobilă a unui profesor este aceea de a se coborâ de la catedră și a se amesteca printre contemporanii săi mai tineri”.  Și m-am coborât de la catedră printre elevi timp de 43 de ani, încercând să le transmit cât mai bine cunoștințe de istorie și geografie, să-i obișnuiesc cu reguli și deprinderi necesare în viață, să trăiesc alături de ei și de familiile lor împliniri,bucurii, necazuri etc. să gospodăresc timp de 28 de ani în calitate de director școlile din Zoreni și Budești, parcă neobservând cum se scurge timpul, iar legea mă obligă să-mi iau un „concediu prtelungit”, fapt petrecut la sfârșitul anului școlar 2015-2016.

   Acum simt, așa cum spunea prof. Mircea Daroși, că   ...   „Am ajuns la malul vieții / Și de valuri m-am desprins / Astăzi anii tinereții / Nu mai sunt decât un vis   ...   Aș întoarce roata vieții / Dar destinul nu mă lasă / Și-mi port crucea bătrâneții / Cu tot greul ce m-apasă”