Olimpiu NUȘFELEAN: Cum ne mai spălăm de cele rele?

STIMATE DOMNULE OLIMPIU NUȘFELEAN
Popasurile prin conștiința oamenilor la trecerea dintre ani sunt edificatoare, simți un îndemn de a te cunoaște mai profund, de a trage învățăminte.
Multe s-au petrecut în istoria noastră, e bine să iertăm dar să nu uităm ...
Cu stimă și respect LA MULȚI ANI

Domnule A(iurel), „Iertăm, dar nu uităm” nu e „un fariseism”. Raportul dintre iertare și uitare, sau neuitare, generează o învățătură, pe care o uităm cam repede. Dar e de aplicat în viața de zi cu zi sau în istorie. Iertăm lupul care ne atacă în pădura (dacă nu avem pușcă!... și dacă nu ne mănîncă), dar mai apoi nu uităm să ne ferim de el. Îi iertăm pe ruși că ne-au adus comunismul cu tancul, că, deh, asta e istoria, facem comerț cu ei - într-o lume normală -, dar nu uităm faptul/ actul comis și, prudenți, intrăm în NATO!... Fariseismul e în altă parte.

Dreptatea și înțelepciunea este de partea dlor. Nușfelean O și Augustin R, dragă A. Luați exemplul laptopului, căruia îi ștergem foarte multe, dar care pe o placă anume păstrează aproape tot ce am declarat inutil. Mulți din cei care au iertat și au uitat desăvârșit au pățit-o. S-au luat de după umeri cu vechii dușmani și hai la un pahar. Diavolul a profitat dintr-o nimica și și-a vârât coada. Cearta a reizbucnit, terminându-se cu o crimă. Iertați, că e creștinește, dar fiți prudenți...ca să nu ni se întâmple și mai rău.

Poate ca trebuie sa alegem (intotdeauna) intre :"Iarta-i Doamne , ca nu stiu ce fac!" si poate , mai omenescul "Pedepseste-i Doamne , daca stiu ce fac!" Crestinii "buni" , se spune ca ajung in rai dar cei care sunt buni dar nu sunt crestini , oare unde ajung? Ce crede autorul (O.N.) , prof. A.R. , prof.G , Aiurel?

Provocatoare întrebare a domnului ing. Leon Pintea despre viitorul de „dincolo” a creștinilor și a celor care nu sunt de religie creștină. Probabil o să primească un răspuns de la cei cu o pregătire religioasă superioară. La nivelul meu de înțelegere, ceea ce nu înțeleg din creștinism trec la domeniul „taine”, și ... „eu nu ucid cu mintea taine”, iar mergând mai departe cu raționamentul, îmi spun, pentru mine ... „nu cerceta aceste legi, că ești ...”

Oamenii buni, aceia despre care vorbiți, dle. ing Leon Pintea, se împart în două categorii (când vom fi judecați particular, îndată după ce plecăm de aici). Avem o categorie care n-a auzit de jertfa Fiului lui Dumnezeu (aici intră adesea popoare întregi, triburi, păgânii). Sf. Ap. Pavel spune că vor fi judecați după conștiința lor,acest infailibil judecător al fiecăruia. Cei care zicem că sunt buni, dar nu au vrut să fie creștini, nu s-au botezat, nu au trăit creștinește, au respins iertarea păcatelor lor prin jertfe Domnului IISUS, nu vor intra în Rai. Sigur. Faptele lor bune nu vin din credință, sunt aleatorii, risipite, se pierd..Ac. fiindcă în ei nu s-a realizat chipul lui HRISTOS- fratele nostru cel mare, avocatul nostru înaintea Părintelui celest. L-am respins pe IISUS, Cel ce a murit pe Cruce pt. a mă salva și vrem Raiul. Nu, nu se va putea așa ceva, deși Judecata supremă e a lui Dumnezeu și El dispune în mod suveran. Așa spun Părinții Bisericii, în mod clar. Mântuirea sufletelor noastre nu e o bagatelă. Și...nici noi, creștinii, nu ne vom mântui in corpore, cum auzim adesea, f. ușor. Mare grijă să avem de sufletele noastre!! Voi reveni f. curând cu o exemplificare (romanul lui Oscar Wilde-,, Portretul lui Dorian Gray”).

Am avut (in timpul studentiei) un coleg si prieten din Vietnam care s-a atasat de familia mea ogoindu-si dorul de cei ramasi departe. Il iubea mult pe tata (poate si pentru ca tatal lui murise in razboi) si isi petrecea mult timp cu el , insotindu-l pe camp. Era "colectiv" (anii 80 ai secolului trecut) iar tata "invatator" la caii CAP-ului ... Placerea colegului, cea mai mare , era sa conducea atelajul cu mare "indarjire" , mirandu-se cum il asculta caii pe tata si pe el , nu. De multe ori mergea singur in sat unde statea 2-3 zile. Dupa 5-6 ani de stat in Romania ne vorbea cursiv limba (impodobita cu ardelenisme neaose) si intelegea , cred , 90 % din cuvinte. Cum era obiceiul la sat duminica se mergea la biserica si masa in familie se lua numai dupa intoarcerea acasa. Intr-o asemenea zi , asteptand ca bunica si mama sa aduca mancarea (cred ca era tocanita de pui cu mamaliga , cum se obisnuia duminicile , pe acele timpuri , in general dupa Rusalii cand puii erau destul de mari) , Mai , (asta era numele mic al colegului) , uitandu-se la mine m-a intrebat: "Mai Leon , ce-i acela "rai" ?" Pe semne , ramasese in minte cu acel cuvant , dupa predica preotului.Eu am incercat sa-i explic cum in religia crestina ni se spune mereu ca daca suntem buni (intr-un anumit fel) vom ajunge acolo , intr-un loc unde sunt pajisti verzi , curge lapte si miere etc. Dupa explicatiile mele (rudimentare , fireste...) a inceput sa zambeasca poznas si mi-a zis:"Mai Leon , tot asa (e) si la noi , la Vietnam". Era budist...Mai apoi , inainte de a pleca in Vietnam a facut o ultima vizita in sat pentru a-si lua ramas bun iar la statia de autobus a fost condus de catre verisorul meu Danut care la vremea aceia avea cam 10 ani. La despartire l-a imbratisat si i-a spus:" Mai Danus (asa putea el sa pronunte) o sa (ne) vedem in rai..." Oare stia acel baiat simplu din Vietnam ce nu stiu invatatii lumii?

STIMATE DOMNULE OLIMPIU NUȘFELEAN,
Cred că sunteți mulțumit că articolul dumneavoastră a generat atâtea păreri exprimate de cei avizați sau dornici de comunicare. Poate fi și în înțelepciunea populară un răspuns ... „pe lumea cealaltă / Nu ști nimeni ce ne-așteaptă”.