Oare de ce nu sunt întrebaţi bistriţenii?

Atunci când Primăria şi Prefectura au bani pentru îmbunătăţirea situaţiei oraşului, ar fi normal şi DEMOCRATIC să se ceară sugestiile locuitorilor şi din totalul lor să fie alese cele mai benefice lor şi imaginii în faţa străinilor. Din păcate NU este aşa!

Eu sunt singurul glas bistriţean, dar îndrăznesc să-mi spun nemulţumirea.

1. Bistriţa nu va avea în curând un sediu al Bibliotecii Judeţene, actualul fiind retrocedat (fam. bogătaşului Dan). Oare s-a cerut părerea bistriţenilor cum să fie de urgenţă amenajat un nou sediu? Nu. Deşi încă din Antichitate, biblioteca era mândria oraşelor!

2. Vecina Muzeului oraşului, din str. G. Bălan, este o curte lungă, terminată cu o clădire dărăpănată, iar curtea e plină de gunoaie! Ani de zile am cerut celor în drept să facă măcar un gard acceptabil, că cel existent era rupt şi curgea în stradă. Abia de curând s-a făcut un gard, dar poarta e mereu deschisă şi curtea e imaginea şocantă pentru vizitatorii străini ai muzeului. S-a hotărât de urgenţă schimbarea situaţiei? NU.

3. În 28.10.11 am avut un şoc privind la ştirile TV „Realitatea Bistriţa”, care prezentau STRUŢII, din plastic instalaţi pe străzile umblate ale Bistriţei. Fiind bătrână, nu am avut ocazia, până la imaginile TV, să-i văd: cu solzi de crocodil, în culori verzi, roşii, făcuţi „vezi Doamne” spre bucuria copiilor! Oare nu simţul artistic, ci deşeurile trebuie prezentate copiilor? Oare au fost întrebaţi bistriţenii înaintea executării acestor deşeuri, din banii publici, dacă sunt de acord? NU!

4. Dorinţa d-lui primar Creţu este să facă un lac în minunatul parc secular al Bistriţei, mândria oraşului. În acest scop s-au tăiat deja mulţi arbori, cu pretextul că sunt prea bătrâni (de parcă mijloacele moderne nu pot fi puse în scopul ÎNTREŢINERII, nu a tăierii arborilor?). Parcul a avut timp de decenii alei frumoase, minunaţii arbori înalţi şi stufoşi, pavilionul în care duminica se bucurau bistriţenii de cântecele muzicii militare şi de aer curat! Un lac ar aduce nu numai alte tăieri de arbori, ci adunări de ţânţari, de gunoaie, aruncate în lac, de infecţie şi miros respingător, deoarece pentru a evita aceasta ar fi necesari foarte mulţi bani pentru întreţinerea zilnică a curăţeniei lacului. Au fost întrebaţi bistriţenii dacă acest proiect e benefic? NU.

5. S-au construit şi se mai construiesc statui sau fântâni arteziene, dar au fost oare prezentate bistriţenilor machetele lor, înaintea hotărârii de realizare? Doar există suficienţi specialişti în oraş, care ar fi putut să-şi dea părerea! E corect ca doar o mână de consilieri şi de şefi să dirijeze dictatorial asemenea schimbări în oraşul, care e al tuturor cetăţenilor?

Ce aş propune eu, ca un glas bistriţean şi dacă vreţi şi ca cetăţean de onoare:

a) găsirea urgentă şi amenajarea unei clădiri corespunzătoare pentru Biblioteca Judeţeană. Aceea să fie spre bucuria copiilor, a adulţilor, a bătrânilor din Bistriţa!

b) Sistarea tăierilor de arbori care continuă (de curând pe str. Ispirescu).

c) În curtea de lângă Muzeu să fie, după curăţirea urgentă a ei şi demolarea cocioabei, instalat un loc pentru copii, cu iarbă, cu un chioşc şi ustensile de joacă, deci, o imagine de „carte de vizită” pentru străinii care vin la muzeu!

d) Înlăturarea de urgenţă a aşa-zişilor „struţi”, ca să nu ne facem de tot râsul străinilor cu simţul estetic!

e) La folosirea banilor publici să existe o colaborare frăţească şi democratică între edili şi cetăţeni. Oare glasul meu e glasul bistriţenilor dornici de ordine, curăţenie şi frumos? Sunt sigură că DA!

Dr. dr. Ana Tătaru