O parodie de LUCIAN PERŢA

Emil Dreptate:

Hei, caii mei

Hei, versurile mele, voi versuri ale mele,

Cum v-am adus eu, cenuşă din stele,

Cum în Mişcarea de-aici, de la noi,

Cea literară, făcut-am din voi

Drumuri deschise spre falnice zări,

Să nu fiţi aceleaşi cocoaşe-n spinări.

Făcut-am pentru voi şi-o vicleană vânătoare

Cu şefii culturii, fără număr, fără număr ore,

V-am semănat prin reviste-n răstimpuri

Cum semănat e porumbul pe câmpuri.

Vestiri despre voi a avut an de an

Chiar şi-n Vişeul de Sus, Lucian.

Hei, versurile mele, vi-e ştiută cântarea

De am, şi-am dreptate, cât vede-se zarea.

Aţi fost tălmăcite, e drept, cam stingher,

Aici pe pământ, dar şi-acolo, în cer,

De Miloş—şi-acesta e doar începutul,

Că n-o să vă-ngroape pe voi nicicând lutul.

Hei, versurile mele, e vremea acum

Un cântec să-mi faceţi din flăcări şi fum

Şi mâine, din fumul şi flacăra voastră,

O zarea întinde-s-a, pururi albastră.

Că muzica voastră, întâi şi întâi,

Balsam o să fie la ore târzii,

Pe cei amărâţi chiar la suflet i-ţi unge

Şi-n suflete-nchise, şi-acolo-ţi ajunge…

Dar gata cu visul, e ceas de sculare

Şi iar la serviciu, aceeaşi plecare !