O mie și una de dimineți – NORA - un minunat roman psihologic

O idee după povestirile persane ale Sheherazadei

Macedon Tofeni din Salva, cu origini de pe Gersa-Rebrișoara, deci, arealul năsăudean, este redactor șef al revistei „Glasul Armadiei” a LSR- filiala Năsăud, director Ioan Mititean. Domnia sa aduce în fața cititorilor- iubitori de beletristică acest roman de debut care a avut un impact impresionant și totodată încântător, asupra celor care l-au lecturat. Autorul scoate pagini prăfuite din sipetul memoriei, pe care le așază curate, înlănțuite în succesiunea întâmplărilor.

         Narațiunea este uimitoare, de o rară autenticitate. Scriitorul  construiește cu sensibilitate biografia tinereții sale. Este o realitate, minuțios brodată în haină literară, ”într-o aură de basm” spune editorul timișorean Daniel Luca în postfață.

         O mie și una de dimineți-Nora este o asemănare cu povestirile arabe (persane) ale Sheherazadei, doar că „ povestitorul este chiar autorul”, iar diminețile se înșiruie la intervale, prezentându-le pe cele mai semnificative, ne relatează în prefață năsăudeanul, profesor Ioan Seni.

         Romanul Nora este captivant; autorul și eroina intersectându-și realmente destinele, repartizați în același an la școala din Gersa II- Rebrișoara, ea ca profesoară suplinitoare, de istorie, încă studentă, iar naratorul, ca pedagog după absolvirea liceului năsăudean „George Coșbuc”. El vine aici, având o bogată activitate  literară, fiind secretarul revistei liceului, Muza Someșană, dar și un talentat pictor, apreciat de alt coleg-profesor, pictor, care devine ulterior membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Chiar de la început, colegii i-au spus Gogu, preluând ultima silabă de la funcția avută, la fel și directorul, distinsul profesor Leon Muti care conducea destinele școlii cu maximă eficiență.

         Portretul Norei este creionat minuțios de către autor. La sosirea Norei: „intră o d-șoară firavă, subțirică, cu fața rotundă, colorată parcă prea deschis comparativ cu părul negru, lung și strălucitor, împărțit chiar la mijlocul capului în stil davincian. Un jerseu fin, mulat pe gât și pe corp, avea grijă să nu se împrăștie această comoară”. Ea trecea de la o fire misterioasă „care lăsa încet privirea să curgă lin în jos, ca și cum ar vrea să ascundă vreun gest...”, la o fire expansivă, bucuria luminându-i chipul atunci când „zburdând în spațiul îngust dintre bănci și catedră din sala de meditații... și la lumina lămpii care avea o funingine teribilă în partea de sus, a făcut o piruetă desprinsă parcă din Lacul lebedelor de Ceaikovski”.

         Firea lor sensibilă, activă i-a apropiat sufletește într-o relație de prietenie cu primii fiori în inimă, observată de toți colegii. Gogu descoperă prin „lentila   iubirii      ” acele sentimente statornice care l-au marcat o perioadă; este, ca și cum  și-ar vedea chipul senin, nemișcat în oglinda unui lac până încep adierile de vânt care treptat, învolbrează undele, distorsionându-i fața . La fel s-a întâmplat și cu iubirea dintre ei.

         Pentru autor, Nora rămâne la final o enigmă, părăsindu-l fără un cuvânt de spus și într-un moment foarte important al relației lor, când ea vine cu părinții în satul lui, de ziua de Paște.

         Povestirea este ca o scurgere de râu până dă de prima cascadă când se prăvale în tumult cu simțiri   dureroase, dar care, treptat își găsesc așezarea și totul devine „a fost odată” când în inima lui se instalează definitiv altă iubire.

         Aceste sentimente sunt o duioasă aducere aminte a etapei de trecere din adolescență la aceea de tânăr responsabil în devenirea lui ca om muncitor, pe urmă, ca familist.

      Scriitorul Macedon este de o vastă cultură, trimițând în narațiune referiri cu explicații,  privind: * literatura: Sheherazada; A.L. Huzley-englez; W. Loschburg și Fr. Schiller-germani; S. Steinarr-islandez; S. Freud-austriac (și neuropsihiatru);  G. Țărnea și M. Isanos- români.                                                     

* muzica: Ceaikovski;  Gigliola Cinquetti; Enrico Macias                          

* arte plastice: Leonardo da Vinci-italian; I. Andreescu,  N. Grigorescu și V. Tolan-români; J.van Ruisdael-olandez; Th. Géricault și J.S. Cardin-francezi; G. Stubbs-englez; El Greco și P. Picasso-spanioli. 

 * istorie, mitologie, religie și o amplă prezentare a botanistului rodnean, Florian Porcius.                                                      

            Cele, circa 20 000 de volume de literatură și nu numai, acum, în biblioteca electronică, i-au fost de-a lungul vieții și încă-i sunt un real suport spiritual.

            Ar fi multe de menționat, dar mai bine procurați de la autor acest emoționant roman.

            A consemnat Rodica Fercana

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5