O călătorie de 50 de ani a părintelui Vasile Beni

Preotul și scriitorul bistrițean Vasile Beni călătorește cu succes în lumea cărții ca un simbol de cult creștin, o frumusețe simbolică a drumului parcurs pe o distanță de 50 de ani, fixându-se adânc în literatura creștină, retrăind ceva ce a crescut în sine: cinstea, iubirea și morala creștină.

Cartea recent apărută la Editura „Nosa Nostra” a pătruns cu mult drag și în casa noastră  de pe strada Crinului, nr.6, din Năsăud, ca o frumusețe a drumului parcurs de talentatul călător, drum presărat cu  memorii, credință și tradiții, cu oameni înfrățiți cu crucea, cu munții și codrii din Bidiu, satul copilăriei și satele ce le-a slujit, Sîngeorzul Nou și Bungard, iar în prezent, Biserca de la Coroana, unde slujește alături de părintele protopop Alexandru Vidican, părintele profesor Nicolae Feier și părintele  dr. Emanuel Vidican.

Cartea de față a apărut ca o sărbătoare a sufletului, presărată cu bucurii și supărări, cu chipuri dragi și întâmplări memorabile, ce i-au jalonat autorului drumul vieții, crescând cu gândul la Dumnezeu, cu starea de a ne conecta cu  Dumnezeul din noi, dovedind prin fapte că  duhovnicul  este omul momentului, cu misiunea de a aduce cerul să rodească pământul.

Cartea are 135 de pagini, cu coperta în culoarea cerului, prefațată de ilustrul cărturar Mircea Gelu Buta, care spune: „cartea este o cronică despre lucruri văzute și trăite, scrisă dintr-o  sinceritate firească, ca un dar către locul copilăriei, ca un elogiu satului natal, satului românesc, ce a fost un model pentru formarea personalități sale”. 

A copilărit între oameni și cer, case și pământ și o neîntrecută înțelepciune strămoșească și atâtea legi nescrise din memoria colectivă. Autorul a mai multor cărți și articole în presă, redă cu acuratețe și precizie traseul său și o întoarcere în topos, la tradițiile de acasă, dând valoare trecutului printr-o diversitate de opinii. Pășind în cel de-al cincizecilea an al călătoriei și al douăzeci și șaselea al frumoasei misiuni preoțești, părintele de la Coroana a așternut pe hârtie doar ceea ce simte, adică trăirile lui de suflet, acele mesaje care vin din adâncul ființe sale. E un prieten adevărat al tuturor, e ca un trifoi cu patru foi, greu de găsit și noroc să-l ai. În frumoasa sa călătorie, a învățat că ce rămâne din ce trece este omenia și că pe oameni nu poți a-i cuceri cu forța, ci cu dragostea, pentru că omul cu inima plină de iubire nu va fi niciodată singur, urât sau sărac, am învățat că părinții buni dau copiilor și rădăcini și aripi, am învățat că Dumnezeu nu alege oamenii desavârșiți, ci îi desăvârșește pe cei aleși și mai are totuși multe de învățat și întotdeauna să facă binele, deoarece răul îl poate face oricine, dar binele numai omul puternic.

Cartea proiectează anii copilăriei, drumul spre maturitate, anii de început în propovăduirea Bibliei, retrăind printre idei, bucurii, emoții, trecând cu succes prin simfonia vieții, promovând cultul prieteniei și respectului, care nu se cumpără, se câștigă cu fiecare faptă bună, cu fiecare gest frumos, cu fiecare cuvânt de alinare și cu fiecare zâmbet adus pe chipul celuilalt. Însăși cifra 5 ce redă drumul parcurs, până în prezent, simbolizează cele cinci virtuți fundamentale: înțelepciunea, dragostea, adevărul, bunătatea, dreptatea, ce intră în componența portretului său.

Unicul lucru care contează este că la final, să fii iubit, lucru dovedit de mulți  colaboratori, scriitori, jurnaliști, care prin cuvintele lor, exprimă un complex de calități ce-l caracterizează pe autor scrise în ziarul bistrițean de colegii de condei cum sunt: Mircea Gelu Buta, Nicolae Feier, Dorel Cosma, Elena Cîmpan, Menuț Maximinian, Traian Săsărman, Vasile Găurean, Victor Știr, Augustin Rus, Ioan și Lucreția Mititean, cu cuvinte de respect  pe drept meritate unui  artist al spiritului.

Ioan și Lucreția Mititean