Nu e vina mea că (ei) scriu

            Absolventă a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Litere, specializarea limba și literatura română – limba și literatura germană (promoția 1991) și cu un masterat în Management și Negocieri Europene și Internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității  „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2016-2018), Elena M. Cîmpan este membră a Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Sibiu) și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (președintă a Filialei Bistrița); de asemenea, este profesoară la Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița și inspectoare de specialitate la Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud.

            În calitate de scriitoare, cartea sa de vizită este demnă de admirat: până în prezent a publicat șaisprezece volume de poeme (cel mai recent, „Poeme de duminică. Străzile Bistriței”, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2023), trei cărți de critică literară, două de eseuri, cinci volume în calitate de diarist, un volum de proză scurtă și patru volume de publicistică. Din limba germană a tradus din: Gioconda Belli (volumul „În culoarea dimineții”), Ulla Hann, Helmuth Opith, Nora Gamringer, Volker Zumbric și Barbara Kohler (în cartea „Cinci poeți germani”) și Kajo Scholz (volumul „Mirarea din cârlig a peștelui”).

            Volumul despre care vom face vorbire, mai jos, intitulat „Nu e vina mea că (ei) scriu” (Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2023), se alătură celorlalte trei cărți de cronici literare: „Pe bază de lectură” (2010), „Cu ochii în carte” (2013) și „Deschis non-stop” (2016).

            Poarta acestei cărți se deschide cu comentarii legate de volumul de poezii „Cu cuvintele la plimbare” ( Ed. PIM, Iași, 2022) al poetului și prozatorului Damaschin Pop-Buia, trăitor de 32 de ani în Germania, dar cu sufletul  mereu în România. Elena M. Cîmpan notează, printre altele: „lumea de dor a poetului (copilăria, Someșul, dealurile domoale), pornit pe urmele cuvintelor” îl salvează de solitudine. „Poezia lui D. P. B., zice autoarea, e reflectare asupra ființei, a trecerii vremii, a existenței” și conchide: poetul „nu a preluat nimic (…) din actuala poezie germană, nesimțindu-se influențe străine în căutările sale”, el, poetul, găsindu-și propriul său stil, care îl diferențiază de confrații săi contemporani.

            Cele mai multe recenzii se referă la cărțile lui Mircea-Gelu Buta, medicul, profesorul și scriitorul, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Prima care beneficiază de comentarii este „Amintirile unui student la Medicină”, - „o frumoasă călătorie, prin timp, prin viață, prin corpul uman” - în care, ca de obicei, se observă capacitatea de sinteză, de esențializare a unei cărți citite cu multă acribie. Autoarea remarcă modul în care scriitorul, „stăpânit de nostalgia” vremurilor studențești „cu parfumul Iașilor de altădată”, îmbină pasiunea cu rigoarea transmisă de profesorii săi mediciniști, știind de la bun început „că medicul pansează, iar Dumnezeu vindecă”, dar, pentru asta trebuie să-și petreacă mii de ore în sala de lectură pentru devenirea sa profesională și umană. Astfel, el ajunge la concluzia că „în boală se angajează și sufletul, agravând-o sau ușurând-o”. Autoarea cronicii la volumul „Urme ale unor oameni de seamă” de Mircea Gelu Buta subliniază faptul că aici sunt prezentați, cu respectul cuvenit, zece oameni de seamă care „au marcat istoria acestui colț de țară” ori au avut de-a face cu Bistrița; este vorba de: Andrei Mureșanu, autorul versurilor Imnului Național al României, Alexandru Odobescu, Alexandru Vaida-Voevod, Nicolae Iorga, Miron Cristea, George Mateiu și tipografia lui, George Coșbuc și statuile care-l reprezintă, apoi, Lucian Blaga la Bistrița, Matei Eminescu (fratele Poetului) și Bistrița, și Constantin Pavel, directorul Operei din Cluj, și originile sale la Bistrița Bârgăului. Pentru Elena M. Cîmpan, „Moștenirea unui arhiereu” (Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2021) este „o comoară de carte”, în ea descoperind, prin dialogurile purtate de M. G. B. cu viitorul mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, Bartolomeu Anania, „interferențe între teologie și literatură, între artă și societate, între categorii estetice”, numai bune „de așezat la masa celor aleși”. M. G. B. este vrăjit de un „mister nedeslușit al prezenței acestui înalt prelat în societate, printre clerici, printre scriitori, printre străini chiar”, de aceea, îi aduce prin această carte „un prinos de recunoștință”. O altă carte a lui Mircea Gelu Buta, comentată de E. M. C., este „Fotbalul printre amintiri”, „o adevărată moștenire spirituală”, despre care scrie, printre altele: „Cartea este una dintre acele partide jucate amical, pentru frumusețea timpului petrecut împreună. Ea nu are învinși, nu are învingători, e o remiză literară, un pariu câștigat de cei care vor urma”. Au fost înserate în acest volum opinii despre fotbalul bistrițean, în anii săi de glorie, ale următorilor: Mircea Gelu Buta, Constantin Sănduță, Gheorghe Șanta, Dan Deac, Victor Ciocan, Toma Ivan, Grigore Butuza, Romică Grecu, cu toții scoțând în evidență personalitatea celui care a fost Jean Pădureanu, autoarea cronicii îl citează pe M. G. B.: „lumea fotbalului nu este doar despre celebritate, ci și despre onoare, demnitate, cuvânt”, concluzionând: „Cartea aceasta este o veghe, de veghe în lumea de astăzi. Amenințată tot mai mult, în care statuile se pot dărâma, la propriu și la figurat. Fără a așeza altceva în loc”. În cronica la cartea „Vremuri de molimă” (Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2020) a aceluiași Mircea Gelu Buta, recenzenta evidențiază talentul acestuia de prozator-diarist (precizăm că fragmente din jurnalul său au apărut în nr. 29-30/2020 al revistei „România literară”) din timpul pandemiei, văzută ca „un avertisment pedagogic” al divinității, când veștile erau din ce în ce mai contradictorii. Volumul „Românii din Bistrița. Studii. Documente”, cu o prefață de Ioan Aurel Pop, (vol. II, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2019) este scris împreună cu meticulosul și competentul istoric Adrian Onofreiu și „reprezintă, zice autoarea, o reconstituire a trecutului, bun prilej de sărbătoare (…) a o sută de ani de la Marea Unire din 1918”, unde este prezentată „povestea de viață a zece cărturari bistrițeni, sortiți, prin realizările lor, toate la superlativ, să facă cinste românilor nu doar din Ardeal, ci și din toată țara”: Andrei Monda, Gavril Tripon, Grigore Ilișiu, Leon Bârsan, Vasile Butta, Corneliu Mureșanu, Andrei Buzdug, Victor Șioldea, Ștefan I. Pop și Ioan Grigore Buta, cu toții implicați în destinele Bistriței. Autoarea ne amintește faptul că tandemul Buta-Onofreiu a realizat și cărțile: „Bistrița-Bârgăului. Contribuții documentare”, „Petiții din Granița năsăudeană în a doua jumătate a secolului al XIX-lea” și „Din intimitatea unei arhive”. În lista de cronici dedicate scrierilor lui Mircea Gelu Buta este și cea intitulată „Despărțirea de medicină, în căutarea ei” referitoare la volumul „Dezvrăjirea medicinei” (Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2023); acesta cuprinde „paisprezece capitole, organizate în subcapitole, într-o succesiune de idei, noțiuni, concepte, vechi și noi, înțelesuri, teorii, valori, prezentate din perspectiva bioeticii creștine, preocupată de viitor”. În opinia Elenei M. Cîmpan, Mircea Gelu Buta „știe să îmbine informația cu creația, spiritul riguros cu sensibilitatea prozei”, având în centru medicul, una din cele mai nobile profesii de pe această planetă. De numele lui Mircea Gelu Buta se leagă și revista „Arhivele Bistriței”, revistă începută în 2016, al cărei coordonator este, avându-i ca referenți pe dr. Adrian Onofreiu și dr. Lucian Vaida; în paginile acesteia au publicat nume de prestigiu, arată Elena M. Cîmpan în prezentarea nr. 1/2023, de la Nicolae Manolescu, Ioan Aurel Pop, la Alex Ștefănescu, Mitropolitul Andrei sau Mihai Zamfir.

            Dar activitatea de cronicar a doamnei Elena M. Cîmpan nu se rezumă doar la acești autori. Au intrat în atenția criteriilor domniei sale: nostalgicul David Dorian, un adevărat poet „al zăpezilor de altădată”, cu două cărți recenzate: „Poeme ruginite” (Ed. Napoca Star, 2021), cu un discurs propriu, poezia lui fiind „o stare a stărilor, contradictorii, când realitatea nu mai are nicio noimă și devine câmp nesfârșit, imagine a dilatării timpului”, și „În căutarea Isoldei” (Ed. Galaxia Gutenberg, 2023), a treia antologie de autor, care cuprinde, selectiv, poezii apărute în zece volume anterioare, tema centrală fiind iubirea, cu „femeia eternă” „în centrul atenției”, scoțând, astfel, „poezia din uitare”; apoi, meditativul și talentatul poet neoexpresionist Valeriu Covrig Cudrec cu „Răstignit de dor” (Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015), cel care înțelege „pericolul zădărniciei” ce poate fi evitat numai prin creație, Victor Știr cu romanul „Pajiștea mânzului de cristal” (Ed. StudIS, Iași, 2016), „o poveste formată din mai multe povești” sau „romanul unui manuscris găsit”, care invită cititorul să călătorească în timp, „cu trimiteri către realitatea imediată sau îndepărtată”, Ion Dulugeac, bun cunoscător al psihologiei feminine, cu romanul „Persida, de trei ori femeie” (2014), scriitorul „care-și mai umple stiloul în cerneala comunistă”, roman ce se pretează la o ecranizare prin „subiect, prin personaje, prin forța narativă, dar și a dialogului”, Adriana Butoi cu volumul de poeme „Perpendicular pe primăvară”, care face „o trimitere la o împământare a liricului, cu tot ce presupune el, într-o primăvară palpabilă”, cu simțurile treze, deschise, receptive, „zborul cuvintelor” simbolizând libertatea de opinie. Profesoarei dr. Alina Daniela Suciu (doctor în literatura engleză din 2018) Elena M. Cîmpan îi recenzează volumul „Emily Gerard, A Scottish Victorian Author” (Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2020, 300 pp.), „o realizare de proporții, ce merită, din start, să depășească granițele țării”. „Românul cu suflet nobil”, cum îl consideră un reporter pe Dorel Cozma, directorul canalului TV AS Bistrița, cel „implicat și ancorat în viața culturală”, este recenzat cu volumul „Calitatea timpului” (Ed. Nosa Nostra, Bistrița, 2020), care conține zece poeme descriptive, cinci interviuri, luate acestuia de: Menuț Maximinian, Elena M. Câmpan, Claudia Zătreanu, Cristina Vlasa și Emil Alexandru, și un Cuvânt rostit cu ocazia decernării Crucii Transilvane, toate traduse și în engleză de Zorin Diaconescu. Lui Darie Ducan i se recenzează volumul „Mica trilogie. Proverbe. Voci în tub. Supplicem exaudi” (2020), ce cuprinde trei piese de teatru de idei cu accente absurde, scrise în perioada pandemiei, iar lui David Boia cartea de poezii „Consemne îngerești”, pentru care „poezia se regăsește în preocuparea de taină, de salvare”. În povestirile cu tâlc ale diplomatului Gabriel Gafița din volumul „Alternativă la fuga din Egipt” (2018), Elena M. Cîmpan apreciază, printre altele, „particularitățile lexicale ce pigmentează universul cuvintelor”, care țin viu „interesul lecturii până la capăt” „în căutarea cititorilor potriviți”, adăugând că subiectele sunt „desprinse din realitatea imediată și apropiată”, pentru ca în 2023 să scrie despre alte două cărți semnate de acest autor: „Privind în aceeași direcție împreună” (2022) și „Diplomat în Oropingo” (2023).

            O cronică aparte este dedicată „poetului român care scrie direct în franceză”; este vorba de talentatul profesor Florin Avram, de la Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița, care „îmbogățește două culturi: pe cea română și pe cea franceză, deopotrivă” cu al treilea volum de poezii „Images evanouies” („Imagini estompate”), tipărit în 2017 la Editura Charmides.

            Pelerinului George Căbuș i se recenzează „Întâlniri în Țara Sfântă” care este, într-adevăr, „o frumoasă întâlnire literară, dintre acelea care zidesc” cu învățături, pilde și interpretări „cu trimitere la cărțile sfinte”, iar preotului Vasile Beni „Popasuri duhovnicești la Duminici și Sărbători”, o carte de predici, adevărate balsamuri sufletești pentru credincioșii creștini; profesorului Emil Bălăi „Lacrimi și aripi”, care, odată cu această carte de „poezii, studii, articole și recenzii”, la cei 70 de ani, a trimis în lume „elevi la olimpiade, la studii, la facultăți”, iar profesoarei de muzică de la Liceul „Tudor Jarda” din Bistrița „Folclor Muzical de pe valea Superioară a Șieului și valorificarea lui în școala generală” (2020). Elena M. Cîmpan scrie despre cartea de poeme a Andreei Gal „Sunt zile în care cerul îți moare în brațe”, despre care afirmă că poeta „nu se apleacă spre nicio altă bătaie de modă și nu se supune vreunei influențe de moment”, apoi despre cea a Danielei Gîfu „Demnitate, Devoțiune, Generozitate”, după inițialele celui care a fost președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România: Doru Dinu Glăvan, în care „șefi de filiale, prieteni, colegi, membri de familie scriu amintiri sau întâmplări” cu/despre acest om. Cronica despre volumul de versuri „Gânduri” de Dumitru Alexandru Bar, tradus și în engleză de Zorin Diaconescu, evidențiază farmecul din „frumusețea unei tristeți, pe scara vieții/ întoarsă pe dos”, din întâlnirea cu un om „mai trist ca toamna”, „din aspectul său ludic și parodic”. Prin „romanul total” „Anii” al laureatei Premiului Nobel Annie Ernaux (în traducerea Mădălinei Ghiu) Elena M. Cîmpan ne asigură că  poate convinge cititorul român de valoarea sa. O altă cronică este dedicată cărții de poeme „Ultimul înger” de Menuț Maximinian, în care „Poetul trăiește și scrie (…) dintr-o datorie față de neam, este urmărit de glasuri ce vin din adâncul vremii și cărora le dă crezare și ascultare”. Romanul Mariei Someșan „Un univers pierdut. Lupta cu eternitatea” „este inspirat din prezent, conține o acțiune imediat după declanșarea situației de izolare”, din timpul pandemiei. Antologia intitulată „Spiritul locului” (Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 563 pp), gândită și alcătuită de Menuț Maximinian, are ca subtitlu „Ținutul Bistrița-Năsăud prin ochii scriitorilor” și, zice autoarea cronicii, „este un loc unde se întâlnesc multe spirite, care, doar împreună, pot influența un destin”. Printre cele mai stufoase cronici se numără „Brigit van der Leeden și România, exerciții ale regăsirii”, ce se referă la „Rumanien  armeas reiches Land” ale acestei scriitoare, membră a Uniunii Scriitorilor din Germania („România, țară bogată săracă”, 2022), și cea dedicată poetului aromân Ion Cutova, fost profesor de limba și literatura română la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” din Bistrița. Elena M. Cîmpan a recenzat și lucrarea de gradul întâi a profesorului Samuel Leon Coman, de la Colegiul „George Coșbuc” din Năsăud, intitulată „Etica aplicată în societatea românească contemporană”. O carte tradusă de Veronica Știr din opera lui Nicolai Berdiaev se intitulează „Cinci meditații asupra existenței” și a apărut în română în anul 2016, dar a beneficiat de cronica „Traduceri și meditații” prin care V. Ș. „se re-găsește în dualitatea creator-traducător, ca un binom dătător de lumină” își încheie recenzenta aprecierea. Lui Dorin Arsinte îi dedică cronica „Pactul cu poezia” pentru volumul de poeme „Întors din Iad”, iar când scrie despre cartea preotului Nicolae Feier „Puterea Rugăciunii. Perlele Coroanei Liturghiilor Ortodoxe”, și-o intitulează „Citind cartea de eseuri a lui Nicolae Feier, am învățat ce este Rugăciunea”, după cum cea a preotului Emanuel Vidican, cu titlul „Importanța omiletică a Cazaniilor românești” se numește „De cult, de cultură și de literatură” (2022). Din creația poetului, preotului și editorului revistei „Nova Littera”, care apare în Spania, unde semnează nume prestigioase ale literaturii române contemporane, este recenzat volumul de poeme „Cinematograful libertății” (2016) de Eugen Barz.  O cronică are un titlu potrivit, „Condimentele romanului”, pentru romanul scriitorului Hayden Dorf (pe numele adevărat Ioan Cioba) „Scrisori din Regatul Pustnic”. Alte cronici se referă la cărțile semnate de: Florina Ilis („Cruciada copiilor”, „roman-cascadă”, 2005), Cornel Cotuțiu („Timp al măștilor”), Icu Crăciun („Nepotul din Italia”, proză scurtă) și la un volum omagial dedicat profesorului Ioan Seni, la împlinirea vârstei de 75 de ani, cel care a vibrat treizeci de ani în slujba ASTREI năsăudene. După Elena M. Cîmpan, cartea lui Vasile Pușcaș, „Iuliu Maniu văzut de românii americani” „conține biografie politică, opinii, documente, context istoric explicat cu mult profesionalism” (…) „pentru ca o personalitate (firește, este vorba de omul politic Iuliu Maniu, n. n.) să revină în formatul ei adevărat”. Lui George Rădulescu îi recenzează cartea „Un secol cu Neagu Djuvara”, ajunsă la ediția a II-a, revizuită, în cronica „Lotul de țară”, arătându-se încântată de personalitatea centenarului istoric.

            Câteva cronici se referă la autori cuprinși în sintagma „Din raftul „Conexiuni”; aici sunt comentate cărți scrise de: Radu Salvan, cu romanul „Micul bancher”, Maria Blaga cu volumul de versuri „Nimic fără Dumnezeu”, Marcel Miron cu cartea de poeme „Spre orizonturi albastre”, Daniela Trandafir cu volumul de versuri „Poeme din tăcere”, Sorin Lucaci cu opul „Tramvaiul 16 și alte legende urbane”.

            Elena M. Cîmpan ne convinge și prin această carte că poate intra cu fruntea sus în elita oamenilor de cultură a acestei națiuni, nu numai a județului Bistrița-Năsăud.

                                                                                        Icu Crăciun