Nicoleta Milea: Început proiectat într-un viitor atemporal

 Primăvara este timpul pentru planuri și proiecte - Lev Tolstoi.

Primăvara este o sărbătoare imensă la care participă toate elementele naturii - Victor Hugo.

Din chiar mijlocul răului se naște reacțiunea spre bine și gerul cel mai greu zugrăvește pe fereastra flori de primăvară – Titu Maiorescu.

De-a lungul vremii primăvara a fost prezentă în opera scriitorilor. Însoţită de renaşterea naturii, de verdele crud, de alaiul primelor flori ale anului, primăvara este un subiect mereu la modă, precum misterul ce o învăluie în lumina pomilor înfloriţi şi a reîntoarecerii păsărilor călătoare. Ce reprezintă pentru dumneavoastră primăvara? Dar pentru scrisul dumneavoastră?

Menuț Maximinian

La revărsatul zorilor, mă-nvăluie, protector, lumina, un inedit examen de conștiință – o posibilitate de percepție, printre alte pure posibilități.

Timp…

Răstimp…

Contratimp…

Anotimp…

Între amintire și uitare, cum să ne asumăm sentința?

Planeta cu ochi străvezii pare că nici nu se mai miră la impactul cenușiului cotidian al bizarului cu verdele etern protector, cel de o frumusețe oglindită și o nuanțare inefabilă,  dar… fiecare cu poezia lui/ei.

Poate inventaria cineva corespondențele universului exterior/ natura cu structura noastră interioară?

Unde vrea să ajungă cel care, orbecăind prin labirint, îi caută un capăt?

Cine-și poate rămâne statornic sieși, smulgându-se flăcărilor devoratoare  alimentate de conștiința zădărniciei ardorilor senzoriale?

Mai mult pentru ceea ce se subînțelege, decât ceea ce e la vedere, cine judecă astăzi pe cine? Vremurile sau vremea?

E cu putință să marcăm linia care desparte mijlocitul  de cealaltă realitate, în miezul căreia parcă am visa în plină zi?

Credeam că n-o să caut niciodată răspuns la aceste  întrebări și la încă multe altele. Dar a venit o zi, când mi s-a deschis o poartă spre o posibilă transcendere…

Am început să explorez  timpurile, răstimpurile, contratimpurile…

În miezul anotimpurilor am pătruns, cât mi-a fost cu putință, descoperind sensuri și semnificații, multitudine de aspecte, dar, fără îndoială, și solidare.

Primăvara!

Frumusețe și simplitate, contemplate cu neclintită uimire: un cer pe care-l recunoaștem după seninul îmbogățit de  înaltul zbor al păsărilor; un aer proaspăt, vibrând îndelung, asemenea făgăduințelor sufletului în care domnește, paradoxal,  suprema imponderabilitate; pământ reavăn și vegetație ce conturează frumuseți inefabile, îngemănate în ceea ce sunt ele însele și altceva mai mult, probe ale miresmelor care ne scot din orice impas.

Alteori, îngândurări lirice își caută posibilitatea de trăire și valorificare a profundului:

pentru cei mai mulţi, astăzi e sărbătoare, doar eu rătăcesc prin cetatea tăcerii. Clipa însăşi se poticneşte de aripa unei privighetori oarbe, ascuns într-un iris albastru, martor al acestei întâmplări, un călău sare la gâtul luminii. Cine e viitorul şi cine-i trecutul? Stăpân, orizontul  aleargă cu vântul din faţă spre noi, trecătorii se opresc şi râd.

Mai vie decât toate ființele vii, Primăvară, îmi ești modelul inepuizabil pentru cele mai patetice provocări/teme: de la liniștea cu care mă îmbrățișezi, până la încercarea de a-mi despărți umbra de lumină (dar, vai, cum mai descoperim tragicul condiției umane!): și ies din mine ca dintr-un tablou cu maci răniți… Lumea se-ntreabă cine sunt, de ce smulg vântul din preajma aripilor sângerii, cum de-mi port amintirile la vedere… Necruțător te-nfrunt, Misterioaso! De câte ori ți-am spus adevărul? Nici acum n-ai înțeles că în jurul firelor de iarbă se (re)creează lumea?

 Așteaptă! Mai așteaptă!

E încă primăvară - început proiectat într-un viitor atemporal!