Nestor Şimon, readus în actualitate

Doctorul Adrian Onofreiu, de la Arhivele Naţionale, Filiala Bistriţa-Năsăud, repune în actualitate viaţa şi opera ilustrului înaintaş Nestor Şimon, în volumul „Restituiri”, apărut la Academia Română, Centrul de Studii Transilvane. Prin redarea posterităţii a unor articole apărute în presa de acum mai bine de 100 de ani, greu accesibile cititorilor de azi, precum şi prin strădania de a introduce în circuitul ştiinţific o interesantă corespondenţă ieşită la lumină în ultimii ani, Adrian Onofreiu face ca aria formativă a spaţiului cultural transilvănean din a doua jumătate a secolului XIX să fie repusă în lumină, Nestor Şimon, prin realizările sale, oglindind condiţia intelectualului român transilvan. Produs tipic al zonei militarizate de la Năsăud, născut în Ragla, la 6 ianuarie 1862, Nestor Şimon urmează cursurile gimnaziului din Năsăud, o contribuţia importantă la formarea sa intelectuală având-o societatea de lectură a elevilor Virtus Romana Rediviva. În acelaşi timp este şi în colectivul de redactare al publicaţiei „Muza someşană”. Ajuns student la Cluj, la Universitatea „Francisc Josef”, a beneficiat de susţinerea materială a Fondurilor Grănicereşti năsăudene, fiind activ în cadrul Societăţii Studenţeşti „Petru Maior” . Nestor Şimon va abandona însă perspectiva unei cariere juridice de succes la Cluj, întorcându-se acasă, la Năsăud, unde ocupă funcţia de secretar la instituţia care gestiona patrimoniul material, educaţional şi cultural rămas din perioada existenţei confiniului militar. Se apleacă spre cercetarea documentelor care, în timp, devine o a doua natură a existenţei sale, fiind cel care va avea grijă, cum nu se poate mai bine, de fondurile grănicereşti. Ajungând la apogeul formării sale profesionale şi intelectuale nu se poate bucura de aceasta, destinul nemilos marcându-i viaţa, fără a realiza ceea ce şi-a propus în domeniul cercetărilor. Moare de gută, prematur, la 19 ianuarie 1915, la doar 53 ani.
Preocupările pentru trecutul zonei unde-şi desfăşura activitatea au rămas, însă, prin publicarea unor părţi din cercetările sale, Adrian Onofreiu reuşind să adune rodul muncii sale pentru prima dată într-o carte bazată pe documente inedite. Merită să amintim doar manuscrisul lui Francisc Mihăilaş despre revoluţia de la 1848-49.
Remarcăm cele cinci manuscrise inedite care se referă la consideraţii privind istoria patriei, motivaţia scrierii istoriei, introspecţiunea în trecutul zonei fostului regiment de graniţă Năsăud, începând din antichitate, Evul mediu, etapele formării regimentului de graniţă, desfiinţarea acestuia, consideraţii referitoare la înfiinţarea Gimnaziului năsăudean şi o scurtă schiţă biografică a unui ofiţer de graniţă – Vasile Popiţan. Trebuie remarcate, în acest context, paginile care arată motivele militarizării, etapele acestui proces, implicarea Curţii de la Viena, acţiunile constante de structurare a proiectului din partea populaţiei săseşti din ţinutul Bistriţei, dar şi revolta făţişă de pe Platoul Mocirla de la Salva.
Structurate cronologic, scrisorile expediate de Nestor Şimon, prezente în acest volum, ne oferă imaginea preocupărilor sale, începând cu cele din perioada formării intelectuale, când a solicitat ajutorul material al fondurilor grănicereşti, atitudinea de revoltă faţă de cei care beneficiau de acest ajutor utilizându-l în alte scopuri, dialogul cu Ioan Pop Reteganul şi proiectul comun de a realiza monografiile parohiilor.
Manuscrisele prezente în volum definesc probleme abordate de cărturar, fie secvenţial, pe anumite intervale de timp, fie tematic, pe direcţii bine definite din reconstituire a trecutului. Pentru prima dată este publicată şi schiţa portretului unei personalităţi din trecutul graniţei. Ea sugerează amploarea proiectatului realizat de autor şi risipit, de urmaşi, fie prin asumare în nume propriu, fie prin detaşare din întreg.
Partea a doua cuprinde şapte capitole publicate în presa din epocă, reeditarea lor fiind motivată atât de valoarea acestora, cât şi de greutatea identificării lor, amintind aici publicarea în presa locală.
În partea a treia sunt redate un număr de 24 scrisori trimise de Nestor Şimon unor persoane sau instituţii. Cartea se încheie cu o listă bibliografică care cuprinde 237 titluri, articole sau lucrări studiate de Nestor Şimon şi un număr de 33 titluri de publicaţii periodice, unde se găsesc articolele utilizate de acesta. Prin acest volum, cititorii au acces la o informaţie detaliată asupra unui cărturar năsăudean care a slujit cu credinţă patria: Nestor Şimon