Năsăudenii, prietenii dragi ai lui Mihai Eminescu

           În peregrinările sale prin țară și peste hotare, Eminescu a intrat în contact cu zeci de persoane care au lăsat însemnări legate de aceste întâlniri. Unii erau studenți, medici, politicieni, ziariști, scriitori sau de alte profesii, identificându-se plenar cu aspirațiile lor spre frumos, adevăr și dreptate.

Nu avem informații certe, dacă în călătoriile sale a ajuns vreodată și în Ținutul năsăudean, dar cum el însuși spune în romanul ,,Geniu pustiu ” că, ,,într-o zi frumoasă de vară îmi făcui legăturica, o pusei în vârful băţului şi o luai la picior pe ,,drumul cel mare împărătesc’’, adică prin Pasul Bâgăului, pe care l-a parcurs pe jos sau  în căruţă pentru a ajunge la Blaj, orașul despre care a aflat multe lucruri frumoase de la Aron Pumnul. Cele mai strânse relații prietenești ale poetului cu ardelenii datează din perioada vieneză, când studenții români aflați în capitala austriacă erau organizați în societăți și desfășurau o intensă activitate culturală și politică. Prietenia lui Eminescu nu era ușor de dobândit, spune unul dintre contemporanii săi.

În ,,Amintirile ” sale, Ioan Slavici scria despre Eminescu că era legat de ,,oamenii potoliți”, așa cum  sunt caracterizați temperamental ardelenii. Din cercul lui restrâns de prieteni cu care se întâlnea aproape zilnic îi numără şi pe năsăudenii Paul Tanco şi Ioan Ciocan. Afecţiunea pentru marele poet şi-o manifestau însă şi alţi năsăudeni, printre care : A.P.Alexi, Constantin Moisil, Gr. Silaşi, Ioan Marte Lazăr şi alţii, aflaţi şi ei la studii în această minunată capitală. Teodor Ştefanelli scria în ,,Amintiri despre Eminescu’’ că, ,,poetul era deopotrivă de bun şi sincer, dar nu erau mulţi cei cu care avea legături mai strânse’’. Se pare că majoritatea ardelenilor au fost introduşi în cercul prieteniei lui Eminescu prin mijlocirea lui Ioan Slavici.

La venirea lui Eminescu în capitala Austriei, Paul Tanco era student în anul IV la matematici şi se număra printre prietenii foarte buni ai lui Slavici, care-i va netezi drumul pentru înfrăţirea cu natura şi sufletul blând al poetului. Despre Ioan Ciocan, tot Slavici aminteşte faptul că acesta a ajuns în raporturi de prietenie mai prelungite cu poetul, decât cu ceilalţi năsăudeni. Stă mărturie în acest sens o scrisoare a lui Slavici din 18 sept.1878, expediată din Bucureşti la Năsăud, care printre altele menţiona : ,,Îţi urez din partea mea şi a lui Eminescu succes bun’’.

Tot din această perioadă, pe lista prietenilor apropiaţi lui Eminescu apare numele lui Aurel Mureşanu, fiul lui Iacob Mureşanu din Rebrişoara. Multă vreme a rămas un semn de întrebare pentru istoricii noştri literari, problema identificării celui care a fost anonimul din poezia ,,La moartea lui Neamţu’’.

Cel care aduce o rază de lumină în acest sens a fost clujeanul Nicolae Trifoiu, care prin cercetările sale a ajuns la concluzia că este vorba de Ion Neamţu din Feldru, născut la 4 decembrie 1846, fiul lui Ştefan Neamţu, fost militar al regimentului grăniceresc. Din biografia sa rezultă că tânărul Ion Neamţu este absolvent al Şcolii triviale din Sângeorz- Băi şi îşi continuă studiile liceale la Cernăuţi, unde îl cunoaşte şi se împrieteneşte cu Mihai Eminescu, după care, în 1869 se întâlnesc la Viena ca studenţi, dar la facultăţi diferite. Moartea fulgerătoare  a lui Ion Neamţu, răscoleşte sufletul poetului şi sub povara durerii scrie versurile care îi veşnicesc memoria :,, Lăsaţi clopotul să plângă cu a lui voce de aramă,/ Lăsaţi turnul ca să mişte cu a lui inimă de fier,/ Căci de stele mai aproape, el le dă acuma samă,/Că un suflet blând şi nobil se-ndreptează către cer’’.  

Prietena de suflet și muza poeziei lui Eminescu este năsăudeanca Veronica Micle, fiinţa care l-a întâlnit pe poet în aceeaşi Vienă a anului 1872 și a căror iubire a intrat în legendă. Dacă viața și opera lui Mihai Eminescu a fost cuprinsă în mii și mii de pagini scrise  de foarte mulți critici literari, printre ei se numără și năsăudenii: Gavril Istrate cu volumul ,,Eminesciana”, Nicolae Trifoiu- ,,Drumurile și popasurile tânărului Eminescu în Transilvania”, Gheorghe Pleș- Veronica Micle- de la mit spre adevăr”, precum și studiile întocmite de Vasile Scurtu, Octavian Ruleanu, Pompei Boca, Andrei Moldovan ș.a, prin care i-au adus un pios omagiu marelui poet.