N-A ȘTI NIMENI CĂ M –AM DUS …

Mitropolitul Andrei, alături de un sobor de preoţi, l-au condus pe ultimul drum pe Vasile Tofană din Budeşti

prof. Augustin Rus

Comunitatea sătească din Budești, alături de alți numeroși credincioși, a condus ieri, 18 oct.2018, pe ultimul drum pământean pe cel care a fost Tofană Vasile, vrednic locuitor al satului, unde a trăit 88 de ani. Viața acestui om, la fel ca și a înaintașilor săi, s-a desfășurat în satul Budești și s-a împărțit între familie, gospodărie, munca la câmp și Biserica ortodoxă unde a fost făt timp de peste un sfert de secol. Cu răbdare și multă trudă și-a durat o gospodărie frumoasă în mijlocul satului, și-a îngrijit animalele din gospodărie care îi asigurau un trai decent, a cultivat pământul bucurându-se de roadele lui, avea tot timpul cuvinte de mulțumire pentru sprijinul divin din momentele mai grele. Din familia sa, unicul fiu, Stelian a simțit de timpuriu înclinarea spre învățăturile creștine, înclinare pe care și-a dezvoltat-o și desăvârșit-o prin studii de specialitate ce i-au permis să fie hirotonit ca preot, apoi să acceadă și să urce treptat, printr-o muncă asiduă, în cariera universitară .

   Consăteanul nostru, Tofană Vasile, a fost pe tot parcursul vieții un om modest, cu frică de Dumnezeu căruia îi cerea ajutorul prin rugăciuni, rugăciuni care s-au dovedit a fi răsplătite prin faptul că a avut o viață lungă, și-a văzut fiul și nora bine realizați profesional, s-a bucurat de dragostea si respectul nepoților și strănepoților, era apreciat de săteni pentru firea echilibrată și vorba bună și potrivită adresată fiecărui om cu care se întâlnea.

   Înalte fețe bisericești venite de la Cluj-Napoca, în frunte cu Î.P. Andrei , un impresionant sobor de preoți,s-au rugat pentru ca sufletul său să fie primit de bunul Dumnezeu în rândul drepților și să i se ierte păcatele făcute cu voie sau fără de voie. În mod sigur, rugăciunile fiului său, părintele Stelian, îi vor netezi calea prin vămile văzduhului astfel ca  sufletul sau să-și poată găsi odihna veșnică alături de soția sa Ana, trecută în veșnicie în luna oct. 2017.

     Viața modestă și cumpătată pe care a dus-o pe acest pământ, l-ar îndreptăți să spună celor  rămași : „N-a ști nimeni că m-am dus/ Numai m-or vedea că nu-s/ Sus îi cerul, largă-i lumea/ Parc-o-ngălbenit pădurea”.

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]