Mia Dan – cartea tradiţiilor

Mia Dan este un nume de referinţă al folclorului românesc, cunoscută în ţara întreagă prin interpretarea cu sensibilitate a unor cântece care au devenit şlagăre: „Deschide bade fereastra” sau „Săracă-i inima mea”. Puţini cunosc încă latura de cercetător a artistei. Având rădăcinile pe plaiurile Cetăţii Ciceului, la Dumbrăveni, Mia Dan s-a aplecat cu dragoste asupra studierii obiceiurilor riturilor şi miturilor din zonă, editând volumul „Tradiţii şi obiceiuri străbune de pe Valea Someşului”, apărut la Editura Art Print din Cluj-Napoca. Cartea este dovada vie a dragostei artistei pentru glia străbună, având un caracter de rememorare a clipelor legendare petrecute pe aceste meleaguri ale Cetăţii Ciceului. Însăşi autoarea este de acord că dacă te-ai născut şi ai copilărit în Ardeal, trezindu-te dimineaţa cu ochii la Valea Someşului sau la pădurea ce înconjură ruinele cetăţii, ştii, ca pe o rugăciune, povestea oamenilor din acest colţ de ţară plin de dor, în care doinele înduioşează până şi pietrele.

Cartea este un prilej de neuitare şi aducere aminte, în semn şi dovadă, a existenţei, tăriei şi credinţei în Dumnezeu, cuprinzând un bogat material documentar care reflectă viaţa comunităţilor locale din ţinutul Ciceului. Se vede vocaţia de dascăl, dar şi dragostea pentru folclorul şi cultura tradiţională, evidenţiată de atâtea ori şi în emisiunile pe care le realizează la postul Radio Renaşterea al Mitropoliei Clujului. Volumul debutează cu un istoric al zonei Ciceului, simbol al vechimii continuităţii şi unităţii româneşti ce adună şase sate ce-i poartă numele: Giurgeşti, Corabia, Poieni, Mihăieşti, Haşmaş, Cristeşti. Mia Dan reuşeşte să se impună ca un cercetător serios, aducând date importante şi despre moştenirea toponimică. Aflăm, în acelaşi timp, că clopotul cel mare al cetăţii se află, astăzi, în satul Dumitra şi poartă inscripţia latină „Gloria vani dum. Pada orax”. Despre locuinţele ciceuanilor, construite din pământ amestecat cu paie, despre ocupaţiile locuitorilor sunt creionate adevărate repere care ne introduc într-o atmosferă deosebită a secolului XIX.

Un capitol aparte îl constituie cel al Ţinutului Chiuieştilor, remarcând aici, pe lângă hărnicia oamenilor şi credinţa care a dat patru mănăstiri: din Dealul Podului, Călugărul, din Valea lui Ivan, din Valea Căşeiului. Meşteşugurile casnice tradiţionale şi portul se împletesc fericit, fiind descrise cu lux de amănunte. Ne întâlnim, apoi, cu legenda haiducului Pintea Viteazul, născut la Măgoaja. Folclor, tradiţii şi obiceiuri locale cuprinse cu dragoste amintesc de satul „Maicăi iubitoare”, în care naşterea, botezul, nunta, moartea, sărbătorile de iarnă, slujba de duminică, aratul, secerişul, semănatul se menţin însoţite de ritualuri profunde a căror obârşii coboară până-n vremi imemoriale ale sincretismului folcloric. Aici, în acest ţinut, s-a ivit doina pe lume, Mia Dan propunând cititorilor întâlnirea cu cele mai frumoase cântece din zonă, care însoţesc ţăranul în fiecare moment al vieţii: Sângeorzul, Strigarea peste sat, Calendarul de ceapă, Şezătorile, Lăsatul Postului, Obiceiul clopotitului sunt alte repere, unele dintre ele aduse în premieră de Mia Dan. Lor li se adaugă superstiţiile din lumea satului, cum ar fi bătutu-n lemn, pisica neagră, vineri 13, spartul oglinzii etc.

Cartea conţine şi teatrul popular „Irozii”, jucat la Strâmbu Chiuieşti, care poate fi foarte bine aplicat de generaţiile actuale.

O carte care are meritul de a lega trecutul, prezentul şi viitorul, oglindind frumuseţile Ardealului. Mia Dan îşi câştigă astfel statutul de cercetător al folclorului.