Metafora ca mod de exprimare a vibraţiilor eului la Melania Cuc

Autoare a două zeci şi patru de cărţi de poezie, eseu şi proză, având o experienţă îndelungată în domeniul creaţiei literare, Melania Cuc, prin noul volum de “Tablete şotron “, intitulat symptomatic ”Vânătoare cu şoim “, apărut la Editura ”Dacia “, Cluj-Napoca, 2010, evidenţiază viziunea personală asupra stărilor eului, exprimată prin originalitatea metaforei, în diferite ipostaze.

Tabletele cuprinse în acest volum sunt adevărate poeme în proză în care metafora joacă rolul de conciliator între pulsiunile tumultoase ale existenţei noastre şi viziunea personală a autoarei prin felul de a se raporta la realitate. Aceste poeme”tablete “ cuprind declaraţiile patetic-orgolioasă a autoarei, în care resemnarea virilă se închide ca într-o carapace, e produsul unei mizantropii vizionare, al impulsului frenetic de a sălta fiinţa în metafizic:”Lâmgă noi, oceanul galactic este plin de trunchiuri din arbori-gingobiloba şi delfinii ce se sinucid înghiţind pahare după pahare pline cu aer “.( Prin ochii mei speriaţi). E aici un filon-rămăşiţă a titanismului romantic, melancolic, neliniştit, dar şi trufaş, deşi experienţa pare mai degrabă rimbaldiană. Autoarea uzând de dezechilibru sistematic al simţurilor, exacerbate până la inflamarea lor, forţează limitele realului, pulverizându-le, depăşindu-le progresiv. Experienţa este o epuizare completă a trăirii, prin élan vizionar şi înstrăinare metodică, prinm exaltarea resorturilor vitale:”Îmi şterg pe furiş lentila ochelarilor şi mă mint că te văd din nou frumos şi deştept pe sub masca ce muşcă din carnea ta vegetală “.(Este calmă, trândavă ).

La capătul exaltărilor, autoarea e o altă fiinţă, un animal superior îmbogăţit cu carnaţia metaforei aşezată cu grijă peste scheletul lui abstract, un arheu elibert în carnea cuvântului şi fugit din măduva scheletului realităţii. Aceste poeme-tablete sunt o formă de purificare, dar şi o povară ontologică, o boală congenitală, tradusă prin viziuni ale splendorii malefice, îmbibate de profetism:”Sălbatic este şi dansul de nuntă şi mătcile nu ştiu mai nimic din somnul în care zace războinicul ca într-o cămaşă de zale zornăitoare “.( Vremuieşte vremea).Extazul e o formă de supliciu, iar durerea un mijloc de aşi exprima bucuria, un fel de voluptate dureroasă. Frisonul e starea obişnuită de tensiune.Prin percepţia aproape delirantă a simţurilor, autaorea se înalţă în zonele oculte ale spiritului, precum într-un impuls magic. Melania Cuc priveşte lumea printr-un ochian al simţului ocular, un fel de aranjament de oglinzi într-un tub cu cioburi colorate, care prin rotaţie crează ochiului inedite imagini.Alchimia verbului declanşează viziuni spagirice, iluminări fantaste ale fiinţei: “La liziera cu rezervaţia de vânătoare în carantină, lichienii cresc ca solzii Leviathanului de-a lungul şirii spinării unui domn singur “.( Navigăm în derivă). Întreg vizionarismul Melaniei Cuc are un sens moral şi metafizic.

În proza-poem ”În secundele acestea “, precum în majoritatea tabletelor, autoarea ne aminteşte de proiecţiile sarcastice ale lui Ted Huhes împletite cu lirismul ascetic al lui Eliot. Melania Cuc denunţă perversitatea conştiinţei obnubilate de norme şi convenţii, într-o expresie rafinată, ajungând, uneori, până la măiestria calofilă. Într-un alt text e proclamată vocaţia pentru libertatea pentru esenţial, pentru cazza primă, închipuită ca un exorcism terifiant,(Libertatea mea va fi despuiată de toate veşmintele inutiule!...Urlă lupoaica şi cositoarea cea strălucitoare şi întruna flămândămerge înainte, mereu înainte… ), ca un paroxism sensorial. Ecroşeul e o imagine a exploziei numenale. E multă imaginaţie în aceste proze, îndulcită adesea prin inflexiuni psalmice, multă secreţie patetică trasă prin filtrul romanticului. Metafora şi incantaţia sunt procedee predilecte prin care discursul prosodic-liric se încarcă de o priză magică, de sonorităţi oraculare.

Acest volum al Melaniei Cuc topeşte în discursul său, rafinat până la eclatanţă, o imaginaţie copleşitoare, în care încap, deopotrivă, viziunile mitologice şi exploziile luminiscente, reprezentările sardonice şi desfăşurările beatitudinale. Autoarea cărţii e o poetă de înaltă vibraţie prozodică şi o prozatoare frisonată de metaforă, convingătoare în toate privinţele.

Al.Florin ŢENE