MERITOCRAŢIA, bun naţional pierdut şi....regăsit

Maestrul Corneliu Leu face parte din spiţa intelectualilor de viţă veche, care nu se adapatează unui sistem anume, pentru a-şi susţine opera şi mai ales, pentru a lăsa senzaţia că viaţa unui intelectual pur-sânge ar trebui să fie trăită în turnul de fildeş.

Ajuns la vârsta de aur a creatorului, deşi domnia sa susţine că ... a atins după un calendar al biologicului, vârsta care se potriveşte cu luna Decembrie, - scriitorul nu abandonează masa de scris, nici cetatea şi este mai atent la detalii decât oricând.

În vreme ce majoritatea intelectualităţii române, care a mai rămas pe meterezele Patriei,-bieţi străjeri ca de operetă, înclinîndu-se dincotro bate vântul politicii, maestrul Corneliu Leu îşi continuă lucrarea dinlăuntrul Cetăţii, din Agoră. Promotor al culturii naţionale contemporane, unic în felul său, implicat în editarea revistelor, clasice si electornice, de tiraj dar mai ales, de esenţă naţionalistă de un bun simţ impecabil,- fără să fluture lozinci şi fără să facă valuri cu vorbe fără acoperire, scriitorul îşi face meseria de credinţă: scrie ceea ce simte!

În urmă cu ceva timp, a lansat o seamă de materiale care, împreună, ar fi trebuit să constituie acel manifest potrivit pentru a trezi din somonolenţă, resemnare şi să scoată din consumisul de duzină, eşantionul de intelectuali care a mai rămas încă fidel naţiunii, societăţii aşa cum este ea azi, debusolată, degradată ca un preş bătut de vânt din toate punctele de vedere şi...puncte cardinale.

DESPRE MERITOCRAŢIE nu este doar o sintagmă care atrage atenţia asupra unui punct nevralgic care, o dată resuscitat, încă ar mai putea scoate România din criza morală, economică... Este un concept complex sugerat mai întâi, apoi dezvoltat cu acurateţe de un Om care întruneşte în esenţa sa de scriitor român valenţe ce le-ar putea părea unor, incompatibile pentru a funcţiona, fuziona perfect într-o singură viaţă de om.

Meritocraţia nu este napărat diametral opusă democraţiei, nu este un ciur şi un dârmon care să cearnă grâul de neghină într-o secundă. Meritocraţia se construieşte, şi prin sistemul politic, dar mai ales prin starea de conştiinţă a individului ce conştientizează că este doar o monadă din angrenajul ce va susţine sistemul, unul mai bun, către care tinde.

De ce oare, o celebritate în materie de cultură, aşa cum este maestrul Corneliu Leu, un om care a depăşit demult zona frustrărilor de tot felul, un intelectual împlinit indiferent de sistemul politic în care a trăit, - şi a trăit frumos, pragmatic dar ceea ce este esenţial fără a face compromisuri de care să se ruşineze mai apoi, un astfel de om nu îşi găseşte liniştea, împăcarea cu el însuşi şi mai ales concordia cu un ,, rest,, din lumea contemporană?? Mă întreb retoric desigur, pentru că, ştiind eferevescenţa cu care îşi trăieşte fiecare zi din viaţă, intelectual vorbind,- nu mi se pare că acest exponent clar al elitei culturale române, ar putea sluji deodată la mai mulţi stăpâni. Ţara îi este una singură mamă şi Corneliu Leu ş-a câştigat dreptul să vorbească în numele ei, depre un Viitor mai bun care se poate realiza doar prin meritul fiecărui individ, printr-o competiţie a creierelor.

Au fost perioade, ani chiar, în care maestrul Corneliu Leu părea să vorbească în deşert.

Intelectualul român, căruie is e adresa, era prea aşezat confortabil în funcţii publice, ori prea umilit de un sistem care îl trata la ,,grămadă,, fără să-i caute cineva acea faţetă de diamant care îl face să strălucească la singular.

Un Profet Bătrân! şi spun Bâtrân cu veneraţie şi nu pentru a marca o vârstă care ţine de biologic, devcronologia care ne duce adesea în derizoriu,- din păcate, aruncând idei şi concepte de o rarisimă înţelepciune şi potenţă creativă, la coşul de gunoi, doar pentru că autorii acestora au trecut cu ceva mai departe de jumătatea vieţii.

Și iată că, ceea ce percepea cu antenele-i sale de viitoroloog, Corneliu Leu, ca fiind inevitabil, dacă nu se intervine prin MERITOCRAŢIE, s-a şi întmplat, mai repede decât ne aşteptam, şi nu doar în România. Recesiunea a muşcat!

Lumea întreagă pare a fi condusă azi, de inşi ce nu au dovedit nimic important prin ei înşişi, diletanţi în materie dar care au puterea diabolică de-a da nuanţe roz-bombon acolo unde coaja pământuli deja crapă la propriu. Și... un popor-de-furnici care să-i susţin prin ,aşa zisa decmocraţie, se găseşte sub soare.

Pentru ceea ce pledează de la o vreme bună încoace, maestrul Corneliu Leu, (şi) în lucrare sa intitulată sugestiv Despre Meritocraţie,- nu este un miraj, nu este nici o extravaganţă , mai degrabă poate fi luat ca un act de curaj pe care să-l perpetuăm din Om în Om, de la o insituţia la alta, dar mai presus de toate, este la prezent : un semnal că, funia disperării naţionale se strânge, iar Meritocraţia este singura realitate, valabilă în toate timpurile istorice, -care restaurată corect, ar mai putea încă să ne readucă pe linia de plutire.

Dacă un Bătrân Scriitor nu poate dormi liniştit, cu capul cu coroana-i de păr alb aşezat pe perna cărţilor pe care le-a scris, cum pot dormi azi, tinerii României? Fermentul viitorului este în ei şi, ca păstrăvii care urcă împotriva şuvoiului, către izvoare, ei, tinerii intelectuali români s-ar cădea sa prindă curaj, să-şi recunoască rădăcinile, apoi, să iniţieze un Cod al Onoarei Naţionale.

Meritocraţia!

Ceea ce a făcut şi face maestrul Corneliu Leu este împlinirea unei datorii de onoare. Dar câţi dintre noi, îi vom merge, împotriva valului, umăr la umăr ? Invocăm destinul miortic şi ronţăm pop corn în faţa televizoarelor, - tot programe de spălat creierele.