In memoriam profesor Vida Oarcăsu (6 decembrie 1925 – 22 aprilie 2017)

Locuitorii meleagurilor bistrițene știu să-și prețuiască, respecte și omagieze antecesorii. O dovadă ne-au oferit, în 22 octombrie 2017, concitadinii noștri  Miorica și Gabriel Cozma, care au organizat un parastas de pomenire cu ocazia împlinirii a șase luni de la decesul  uneia dintre ființele cele mai dragi și devotate, care a fost profesoara Vida Oarcăsu, mama și respectiv soacra acestora. Defuncta a văzut lumina zilei în comuna Buchin, judeţul Caraș-Severin. După primele clase pe care le-a urmat în localitatea natală și-a continuat pregătirea în cadrul Liceului Pedagogic de Fete de la Lugoj, iar mai apoi a Facultăţii de Geografie din municipiul Cluj-Napoca. După finalizarea studiilor universitare, doi ani de zile a predat la liceul la care a învăţat. În anul 1952 s-a căsătorit cu criticul literar, eseistul și poetul Ioan Oarcăsu, fiu merituos a meleagurilor bistrițene și bârgăoane, membru al Uniunii Scriitorilor din România, născut la 22 iunie 1925 în Josenii Bârgăului în familia Oarcăsu Valentin și Oarcăsu Raveca născută Moldovan. Între 1952 - 1982 și-a continuat activitatea didactică la Cluj-Napoca. Din 2009 a locuit la Bistriţa în familia fiicei sale.  Familia Oarcăsu este o familie deosebită a județului nostru. Bunicul lui Ioan Oarcăsu - Oarcăsu Alexandru -  s-a născut la 02.09.1879, în orașul Năsăud. Familia lui și-a dorit ca fiul lor să ajungă domn, dar lui domnia nu i-a plăcut, drept urmare a optat pentru domeniul lucrativ. În acest scop, a venit la Bistrița, unde a urmat Școala de Arte și Meserii, dobândind calificarea de tâmplar și a reușit să învețe limbile germană și maghiară. În anul 1900, a întâlnit-o pe viitoarea sa consoartă Anisia, de la Joseni. Împreună au avut trei copii respectiv două fete și un fiu Oarcăs Valentin, (căruia în sat i se spunea Valer – n.n.), născut la 17.04.1906, tatăl viitorului critic literar, care a fost se pare și un bărbat tare iubăreţ devreme ce a avut, succesiv, patru sau cinci neveste! În perioada ocupației horthyste a Ardealului de Nord datorită neplăcerilor provocate de jandarmi, bunicul lui, Oarcăs Alexandru, a fost nevoit să se refugieze la Blaj, unde  a lucrat ca tâmplar într-o fabrică. După eliberarea Ardealului de Nord, a revenit din refugiu, dar la 02.02.1947 a decedat. La Joseni, familia Oarcăsu a fost și este recunoscută pentru altruismul său: cei care aveau  nevoie de stomatolog apelau la capul familiei Oarcăsu Valentin, care oferea soluția, cel mai ades asta însemnând extracția (pacientul era așezat pe o litră folosită pentru măsurarea cerealelor – n.n.), iar la comanda: „Ţine-te !“ avea deja rezultatul; cei cu afecțiuni cardiace apelau la sprijinul fiicei lor Livia, care în perioada sa  activă a lucrat în calitate de asistentă șefă la secția de cardiologie a unui Spital Județean de Urgență, fiul Alexandru acorda asistență și remedii celor cu animale bolnave, iar fratele  mai mare, Ioan, oferea  remedii pentru partea spirituală, toți din familie fiind deosebit de stimați și apreciați. Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în liniște și pace pe cei decedaţi și să le dea sănătate și numai bine celor în viaţă.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]