MEDITAŢIE LA ÎNCEPUT DE AN ŞCOLAR

,,Todeauna lucrul tău/Să-l începi cu Dumnezeu, Unde-I EL şi harul său /Nici un lucru nu e greu.” Un bun creştin atunci când porneşte într-o călătorie sau atunci când începe un lucru îşi îndreaptă în primul rând gândul spre Bunul Dumnezeu îşi face semnul sfintei Cruci şi zice:,,Doamne ajută-mă”.Un început de călătorie-un început de lucru este şi cel care-l marchează ziua de astăzi,pentru că toate drumurile copiilor din această zi,din această dimineaţă se îndreaptă spre şcoală cu gândul şi speranţa de a ajunge ,,Oameni” în viaţă care să facă cinste Bisericii,Şcolii şi Societăţii .Cei care suntem părinţi,cei care sunt bunici am putut observa câtă nerăbdare ,nesomn,emoţii au adus în ghiozdanele lor la întâiul drum spre şcoală.Pe marginea acestui drum ca nişte plopi ocrotitori gata să intervină la nevoie stau părinţii,fraţii ,surorile şi dascălii.Dacă am înregistra pe un fin seismograf,mişcările mâinilor noilor şcolari,căutând un punct de sprijin în palma mamei ,tatălui,sau a bunicilor-am simţi strângerea de mână a acestora peste mânuţa aproape tremurândă care capătă acum pecete de Destin.Sărbătoarea sau evenimentul de astăzi ne poartă pe fiecare dintre noi pe uliţa copilăriei ,pe unii în urmă cu zeci de ani pe alţii mai aproape,când şi noi însoţiţi sau nu de cei dragi ne-am îndreptat spre şcoală.Şi parcă ne aducem aminte că şcoala în care am învăţat cei mai de demult era asemănătoare cu cea care este descrisă de M.Sadoveanu ,în:,,Domnul Trandafir--o odaie în care era cald vara şi frig iarna...şi îi era drag să ne înveţe ,parcă eram copii lui”.Pe mai departe m-aş opri foarte pe scurt asupra îndatoririlor pe care le au copii dar şi părinţii,pentru ca la final să medităm la cea mai frumoasă şi nobilă misiune care este cea a dascălului.Dragi copii-munca dumneavoastră este învăţătura-de aceea să vă străduiţi să faceţi cinste părinţilor care se jertfesc şi se trudesc să aveţi cele necesare,să vă rostiţi rugăciunile seara şi dimineaţa ,iar duminica să veniţi la sf.Biserică pentru că însuşi Iisus spune:,,Lăsaţi copii să vină la Mine..”.Să-i cinstiţi,să-i respectaţi dar mai ales să-i ascultaţi pe dascălii voştrii care cu înţelepciunea ce-i caracterizează,bunătatea şi dragostea ce o au,cu pasiune şi răbdare sunt mereu alături de voi. Mă îndrept spre dumneavoastră dragi părinţi şi vă îndemn să ne reîntoarcem pe aripile gândului în trecut şi să ne aducem aminte de părinţii noştrii care au investit în noi din puţinul pe care l-au avut pentru ca să devenim Oameni care să-i facem de cinste,şi care atunci când era sărbătoare ne duceau de mânuţă la sfânta Biserică.Este greşit cred comportamentul părinţilor prin care aceştia le permit copiilor să-i ,,tutuiască~-pentru că intru-un cerc mai larg ajungi să nu mai ştii cine este tata ,cine este mama, care-i unchiul sau mătuşa ,vecinul sau cumnata. M-aş opri acum asupra sublimei şi frumoase misiuni a dascălului de a,,DĂLTUII”în sufletele copilaşilor,pentru că însuşi verbul a educa înseamnă –a ridica, a călăuzi pe copil pe cărările ştiinţei şi ale bunelor purtări.Iar scopul educaţiei este formarea caracterului religios-moral.Aşa cum G.Sion spune:,,Învăţătorule tu porţi un nume/Ce l-a avut Mântuitorul/Şi ai o misiune în lume /De a lumina poporul/Precum făcu Mântuitorul”.Acest lucru să ne străduim să-l facem cu toţii de a Învăţa unii de la alţii şi în special de la dascăli pentru că :,,dascălul este o lumânare aprinsă de la care pot lua lumină mii de alte lumânări şi nu există o artă mai frumoasă decât arta educaţiei.Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă,dar dascălul crează un chip viu,uitându-se la el,se bucură şi oamenii se bucură şi Dumnezeu”(sf. Ioan Gură de Aur).Amin! pr.Vasile Beni