Liviu Ioan Stoiciu: Partea spirituală are un avantaj primăvara

 Primăvara este timpul pentru planuri și proiecte - Lev Tolstoi.

Primăvara este o sărbătoare imensă la care participă toate elementele naturii - Victor Hugo.

Din chiar mijlocul răului se naște reacțiunea spre bine și gerul cel mai greu zugrăvește pe fereastra flori de primăvară – Titu Maiorescu.

De-a lungul vremii primăvara a fost prezentă în opera scriitorilor. Însoţită de renaşterea naturii, de verdele crud, de alaiul primelor flori ale anului, primăvara este un subiect mereu la modă, precum misterul ce o învăluie în lumina pomilor înfloriţi şi a reîntoarecerii păsărilor călătoare. Ce reprezintă pentru dumneavoastră primăvara? Dar pentru scrisul dumneavoastră?

Menuț Maximinian

Iau acum seama că am semnalul meu de primăvară (sau de sfârșit calendaristic de iarnă) – anume Anul-LIS, care nu e o autoreclamă. La mine anul nou literar nu începe la 1 ianuarie, ci în ziua mea de naștere, 19 februarie și se termină în anul următor pe 18 februarie. În 2024 sunt în Anul-74 LIS (începând cu 19 februarie încolo). E clar că Anul-LIS are legătură cu primăvara, chiar dacă e mai din timpuriu reapărută. Să fiu sincer, până să răspund la întrebarea anchetei dumneavoastră, n-am conștientizat că anul meu literar poate fi confundat cu începutul primăverii. Iată un motiv în plus să dau Cezarului ce este al Cezarului („și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”) la masa de scris, Cezarul fiind creația literară renăscută an de an, de la sine. Altfel, nu am observat nici o îmbunătățire a scrisului meu primăvara (nici în alt anotimp, neapărat), nici dacă scriu mai mult sau mai puțin, n-am fost atent – și nici n-aș vrea să-mi intre în cap că sunt mai productiv sau mai inspirat primăvara, să mă suprasolicit. Eu las lucrurile să curgă de la sine la masa de scris, știți, scriu spontan versuri...

Am descoperit că sunt atent și mă bucur de orice anotimp când sunt îndrăgostit – totul devine magnific în natură, inclusiv oamenii din jur devin mai frumoși. După ce trece nebunia dragostei, orice anotimp devine cenușiu (și oamenii se transformă în dușmani), mai ales dacă ai fost trădat. Vorbesc la prezent, dar e vorba de trecut, fiindcă nu e cazul să mă mai îndrăgostesc la vârsta mea. Ar trebui luat totul atemporal dacă vrei să tot iubești, indiferent de anotimpuri și de oameni de care nu depinzi. Lasă că primăvara înseamnă trezire la viață. E tulburător să vezi primii ghiocei (și primele brândușe, vestitoare și ele ale primăverii, nu?) cum ies din zăpadă, cum sălciile dau muguri, cum ies colții ierbii și cum toate animalele sălbatice și păsările flămânzite o iarnă întreagă se bucură că au scăpat cu viață, la o adică, în pădure sau în câmp descoperit, în zile încălzite cât de cât de soare. Văd, de când stau la Brașov și am grădiniță lângă casă (la gard cu pădurea și cu muntele, la 660 de metri), cât de importantă e căldura, cum ezită plantele să se deschidă (unele se lasă păcălite, dau muguri și sunt omorâte de o eventuală întoarcere trecătoare a zăpezii și a gerului), să reînceapă „ciclul anual vegetal”... E atâta fervoare în lumea vie primăvara, atâta fascinație și atâta nerăbdare de a încolți!

Va trebui să mă gândesc dacă poezia are altă intensitate primăvara decât iarna sau la granița dintre iarnă (moarte; la unele specii, aparentă) și primăvară (renaștere). Mama natură are urcușurile și scăderile ei, cu frig și cald, aparență și realitate – partea spirituală are un avantaj primăvara, oricum.