Livia Sărățean (26.02.1945 – 20.10.2021), doi ani de la chemarea la cele veșnice

A  intrat în lume și viață la Joseni, într-o familie cu patru copii: doi băieți și două fete cu multiple cerințe, unele cu caracter general, ce se regăsesc în orice familie  și altele cu caracter special determinate de situația concretă. Pentru “Bădiuțul” cum îi zicea fratelui mai mare (viitorului părinte iconom stavrofor Eugen Trif - 05.08.1942 – 09.03.2000 - vrednic și merituos succesor al părintelui protopop iconom stavrofor Pop Augustin - 26.11.1901 - 10/11.10.1944   - 08.03.1985 - de la Mijloceni,  campionul sacrificiilor pe altarul neamului românesc, supraviețuitor miraculos al Masacrului abominabil din noaptea de 10/11.10.1944 de la Prundu Bârgăului, probabil singurul om de pe planetă, care a reuşit,  după ce a fost împuşcat mişeleşte în cap, să învingă moartea hâdă şi să revină la viaţă – n.n.), absolvent al Seminarului Teologic Ortodox, student la Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Sibiu, în perioada ateismului invaziv și atotcuprinzător, trebuia ca familia să asigure totul de acasă: bani, alimente, lenjerie până  și strujacul cu paie de ovăz pe care să aibă unde își pune capul atunci când era ostenit.

Sora, studentă la Facultatea de Filologie de la Cluj (viitoarea profesoară și soție a părintelui iconom stavrofor Ioan Jauca, - 24 iunie 1950 - 17 noiembrie 2020 -  vajnic slujitor şi apărător al Credinţei, al Bisericii Neamului nostru românesc, posesor al distincţiei "Crucea Episcopală", ce i-a fost acordată pentru misiunea pastorală îndeplinită în cadrul  Parohiei Ortodoxe Române nr. 1 Prundu Bârgăului, vreme de aproape o jumătate de veac – n.n.), avea și ea cerințele sale. La toate acestea se adăugau inerentele obligații de ordin familial și social, care într-o perioadă includeau onorarea cu prioritate a cotelor obligatorii de carne și alte produse agricole.  Presați de multiplele obligații, părinții trudeau din răsputeri din noapte în noapte.

Tatăl făcea zilnic două norme : una în calitate de gaterist la fosta fabrică de cherestea de la Bistrița Bârgăului, unde pleca pe jos sau cu bicicleta de pe la 5, iar după ce  revenea  lua imediat sapa, coasa, vermorelul ori alte unelte trebuincioase și trudea în hotar la Joseni, Mijloceni, Rus uneori ajungea chiar la Dorolea până târziu în noapte  la semănat, la plantat, la   căpălit, la cosit, după caz.

Din altruism și empatie Livia se alătura și susținea de fiecare dată eforturile părinților la secerat și chiar la munci mai grele. Din aceleași considerente, la absolvirea învățământului gimnazial a optat pentru Școala Tehnică Horticolă, care asigura unele facilități de ordin material. Aici, s-a afirmat și remarcat prin propriile merite.

A absolvit școala din postura de șefă de promoție cu medii de 10 la toate materiile, fiind cooptată într-un colectiv de elită a cercetării horticole bistrițene  la Stația de prognoză și avertizare Bistrița a cărei activitate era coordonată atunci de fostul său profesor-diriginte Dr. ing. Ilie Vonica (1932-2006) de la S.C.D.P. Bistriţa, descendent al unei familii de “bârsăni bârgăuani”, originară din Mărginimea Sibiului, stabilită la Prundu Bârgăului, capitala Văii Bârgăului, înainte de Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. După promovarea acestuia în funcṭia de șef al Laboratorului Central de Carantină Fitosanitară București și-a desfășurat activitatea sub coordonarea Dr. ing. Nicolae Minoiu (12 octombrie 1933 - 5 mai 2017),  secretarul ştiinţific al staţiunii şi şef al laboratorului de protecţia plantelor, profesor universitar asociat la Facultatea de Ştiinţe Agricole Cluj, membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice ”Gheorghe Ionescu-Sisești“, membru al Societății Române a Horticultorilor și al unor asociații profesionale internaționale, cadru reprezentativ pentru cercetarea horticolă românească.

Pasiunea și multiplele activități științifice în care a fost angrenat, pregătirea pentru numeroasele simpozioane și întruniri științifice naționale și internaționale, primele cercetări în prevenirea și combaterea bolilor virotice la pomii fructiferi în special a virusului Plum Pox al prunului, elaboarea și publicarea a numeroase lucrări științifice,  l-au determinat să muncească continuu, iar în acest scop a constituit un microcolectiv după chipul și asemănarea sa din care au făcut parte principalele sale colaboratoare defuncta Livia Sărățean și Minoiu Georgeta-Maria (12.05.1937 - 14.04.2013), regretata sa soție, care au susținut mereu exigențele neostenitului cercetător spre binele comunității și a neamului nostru românesc. Livia a fost unanim apreciată de colegi și factorii decizionali din rândul cărora s-a detașat fostul director al stațiunii Dr. ing. Mihai Bilegan, care, după 1990, într-o perioadă deosebit de complexă, instabilă din punct de vedere economic și social, a organizat în așa fel activitatea încât personalul stațiunii să poată beneficia de stimulente financiare.

Livia a fost un caracter puternic, a făcut sport, a activat într-o echipa de handbal a orașului, o ființă remarcabilă în plan familial și social, o soție, mamă, bunică cu purtări alese bune, demnă de respect și considerație. A suferit ca urmare a altruismului și empatiei, prea marii sale bunătăți, pentru că atunci când facem prea multe uneori uităm să avem grijă de noi înșine. Munca continuă cu  pesticide și alte substanțe toxice, testele, încercările, observațiile zilnice i-au erodat treptat, treptat starea de sănătate. Știa însă să-și disimuleze suferința încât toată lumea să creadă că e tot timpul  bine, întreținea permanent o stare de bună dispoziție și optimism. Nu întâmplător amintirea sa e  vie în rândul celor dragi și apropiați și va rămâne în lumina ochilor acestora până la închiderea lor.

Memorie veșnică regretatei dispărute. Dumnezeu să o ierte și să o odihnească în liniște și pace.