Iubirea se construieşte în doi -IV-

În această ultimă referire la cartea Iubirea se construieşte în doi, autori, Steve şi Shaaron Biddulph, carte dedicată vieţii de familie, vă invit să citim câteva idei selectate din această operă, idei cu care sunt întrutotul de acord şi vi le recomand ca pe o meditaţie.

În capitolul: De ce alegem pe cine alegem găsim întrebările: De ce alegem ca partener această persoană, şi nu alta? Ce ne atrage la o persoană şi nu ne atrage la alta? De ce merită să continui cu o anume persoană? Apoi după întrebarea: Cu cine mă căsătoresc?, citim: Această idee surprinzătoare câştigă teren printre cercetătorii cuplului din întreaga lume. Teoria începe prin a atrage atenţia asupra faptului că atracţia este, în mare măsură, o chestiune inconştientă. Nu ştim de ce e aşa, dar suntem atraşi de o persoană anume. Motivul este că funcţionăm pe «pilot automat» şi ne atrag atât trăsăturile invizibile, cât şi cele evidente. Astfel, oameni care diferă la suprafaţă, dar sunt foarte asemănători în profunzime, vor fi inexorabil atraşi în relaţii de cuplu.

E posibil ca anumite trăsături vizibile sau invizibile la un partener, ele să existe şi în structura celuilalt partener. Uneori ne e greu să trăim cu partenerul pentru că ne e greu să trăim cu noi înşine. „Cum se poate asta? În copilărie, pe măsură ce creştem, o bună parte din dezvoltarea personalităţii noastre nu se petrece, din păcate, în sens pozitiv, ci prin anihilarea anumitor facultăţi. De exemplu, mintea ascuţită, intuiţia rafinată, capacitatea de concentrare, spontaneitatea şi căldura nostră s-au dovedit, poate, mai mult decât puteau «înghiţi» adulţii din jur. În lumea modernă, creşterea copiilor înseamnă «decapitarea» multora dintre aptitudinile noastre naturale, iar calităţile copiilor sunt literalmente defăimate: ni s-a spus că suntem enervanţi, neascultători, neastâmpăraţi, insistenţi şi aşa mai departe.

Apoi devenim nişte adulţi care, în diverse feluri, şi-au anihilat anumite aspecte ale capacităţii de a gândi, a simţi, a acţiona. De exemplu, erai pesemne un artist, un muzician, un dansator şi un actor mai bun la patru ani decât la 24! (E interesant că cineva care a fost mai puţin «anihilat» decât media, şi care e expresiv şi vibrant, este descris ca având «o personalitate puternică». Dar toţi avem o personalitate puternică, numai că, la majoritatea, ea a devenit ascunsă şi reprimată.)

De obicei, căutarea partenerului începe tocmai la vârsta la care suntem cel mai puternic afectaţi. Când ne căutăm partenerul potrivit, căutăm în mare măsură inconştient, să ne echilibrăm, identificând pe cineva încă «activ» în zonele în care noi am fost anihilaţi.”

Suntem atraşi de anumiţi oameni pentru că au activate anumite calităţi pe care şi noi le posedăm, dar numai în stare latentă. Dacă admiri foarte tare pe cineva, asta se întâmplă pentru că ai şi tu capacitatea de a fi acea persoană, ceea ce crează acel dor fierbinte numit admiraţie. Dacă acest potenţial nu l-ai regăsi latent în tine, nici măcar n-ai observa calităţile persoanei _ sau le-ai ignora. Când suntem atraşi de o anume calitate în persoana pe care o iubim, trebuie să înţelegem că şi noi putem activa acea calitate în noi înşine. Când criticăm o greşeală a partenerului, trebuie să ne dăm seama că şi noi facem aceeaşi greşeală _ exprimată, poate, în alte moduri.

Întemeierea unei familii este modul ideal de a învăţa să iubeşti. Iubindu-ne copiii, jucându-ne cu ei, făcându-i să râdă fericiţi, ne vindecăm propriile răni de copii neiubiţi şi redescoperim fericirea.