Distinsa învățătoare Rus Virginia, după ce a terminat Școala Pedagogică,  s-a întors în satul său natal Zagra spre a-și aduce contribuția la formarea tinerei generații. A slujit la altarul școlii timp de ani cu empatie și competență. Seriozitatea, disciplina și profesionalismul, împletite cu dragostea pentru copii sunt caracteristicile activității Domniei sale. S-a implicat în viața comunei alături de soțul ei, prof. Gabriel Rus, mai ales pentru valorificarea istoriei locale.

         Mă întorc în timp și îmi amintesc cât de onorată și bucuroasă m-am simțit la Inspecția de gradul I din anul 1985 când am avut ocazia să cunosc un asemenea dascăl. Am urmărit-o în timp și am înțeles că a muncit constant și competent în continuare.

În bagajul său emoțional a fost întotdeauna apropiată de valorile tradiționale și de istorie locală. De la Ea am înțeles încă o dată că tributul reușitei e munca.

         Și aș menționa comportarea exemplară a distinșilor soți, prof. Gavrilă Rus și înv. Virginia Rus, ca familie, ca părinți și ca dascăli și mă gândesc întotdeauna la ei cu aleasă prețuire și respect. Spre a confirma spusele mele prezentăm în continuare materialul ”Zagra-vatră strămoșească de istorie”.

”Zagra — vatră strămoșească de istorie”

         Istoria regională, ca istorie a ținuturilor și așezărilor unitare din punct de vedere geografic și istoric, se bucură de un mare prestigiu pe plan continental.

         Istoria Transilvaniei descoperită de Nicolae Iorga ca o istorie de „sate și preoți” la începutul sec. al XIX-Iea este, prin excelență, o istorie provincială, din păcate, prea puțin scrisă sau cu multe capitole nescrise, încă.

         Ținutul Năsăudului a constituit o particularitate în istoriografia românească. Cărți și reviste au consacrat numeroase pagini, istoriei ținutului militarizat, tradițiilor culturale sau civilizației locului.

         Zagra reprezintă în această zonă, nu numai o comună, ci în egală măsură un ținut ce a favorizat solidarități umane, sociale, politice, habitatul și locuirea timpurie, așezările adaptânduse unui relief, nu întotdeauna favorabil traiului uman, dar în egală măsură constituind un adăpost prielnic în calea primejdiilor care amenințau locuitorii zonei.

         S-a scris mult despre problematica istoriei Zăgrii. Localitate arhaică, tradițională, ieșită azi la lumina modernității oferă, generos, cercetărilor, tradițiile de cultură și civilizație ca un exemplu de continuitate istorică a unei populații de limbă și cultură românească.

         Muzeul școlar păstrează urme ale civilizației daco-romane descoperite în Vârful Zgăului și cercetate de membrii Cercului de Istorie al elevilor. Aici se păstrează, cu sfințenie, obiecte de port popular și de uz casnic donate de bunicii și părinții copiilor, în ultimele trei decenii.

         Un loc aparte îl ocupă operele personalităților Basiliu Bașota, Ioan Corbu,Victor Corbu, poetul-țăran Ipate Dâmbu și Nicolae Drăganu, al cărui nume îl poartă școala din localitate, Ioan Gavrilaș, Ioan Marian, Iuliu Morariu, Gavril Onișor, Teodor Onișor, Victor Onișor.

         La aceste nume se adaugă monografiile scrise de profesorii Gavrilă Rus și Mircea Prahase, referitoare la istoria comunei și a personalității colonelului Liviu Rusu, participant la Marea Unire din anul 1918.

         În fața bisericii din centrul comunei a fost ridicat în anul 1933 un monument închinat eroilor din Zagra, morți în Primul Război Mondial. Din 300 de participanți la război, 75 au rămas pe câmpul de luptă. La aceștia se adaugă 13 morți în Al Doilea Război Mondial.

         Biserica a fost construită în „piciorul” Dealului Codrișor, în stil neoromânesc, planurile fiind similare cu ale bisericii Domnița Balașa din București. De o importanță istorică este Biserica de pe Pod, construită în anul 1785, fiind cuprinsă pe lista monumentelor istorice.

         Valea Zăgrii a captat atenția dintotdeauna prin minunatele comori ale dansului, cântecului și, mai ales, ale portului. În fiecare an, de Sfintele Paști, Parohia și Primăria Zagra organizează „Hora satului", prilej cu, care fiii satului se reîntorc la casele părintești pentru a se bucura împreună de frumoasele tradiții locale.

         Călătorul a fost întotdeauna frapat de priveliștea oamenilor harnici, îmbrăcați în costume tradiționale, de ospitalitatea și pulsul puternic și sănătos al vieții.

Pentru hărnicia și fala lor de gospodari, zăgrenii au fost apreciați în toată zona Năsăudului. Merită reținute cuvintele marelui profesor Gavril Istrate, originar din Nepos, care spunea că: „îi cunoaștem pe zăgreni și după sunetul clopotelor oilor, când ieșeau din muntele Galați, primăvara".

         Cu ocazia multor evenimente și activități ce implică folosirea elementelor de istorie locală, elevii au avut prilejul să-și afirme puterea creatoare și evocatoare, hotărârea de a valorifica informația istorică, dorința de a participa la solemnitatea reconstituirii unui eveniment istoric, atașamentul și devotamentul față de patrie.”

Învățător pensionar din 2010,Virginia Rus, grad didactic I, din 1985