ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC, ÎNCOTRO?

Tinerii abandonează şcoala, din ce în ce mai mulţi. Pentru că şcoala le oferă diplome nu şi abilităţi, competenţe cerute în viaţa cea de toate zilele, adică pe piaţa muncii, acolo unde diplomele nu sunt recunoscute. Din 330.000 de candidaţi la bac s-au prezentat doar 180.000, dintre care au promovat 80.000.
Ca să nu fim ipocriţi şi mistificatori trebuie să recunoaştem că nu toţi elevii trebuie să ajungă la bac şi facultate. În Germania elevii sunt dirijaţi, încă din clasa a cincea, pe două direcţii, una teoretică şi alta practică, iar în Elveţia sunt selecţionaţi pentru liceu, în fiecare clasă de gimnaziu, 3-4 elevi dintre cei mai buni. În România ar trebui ca o parte dintre absolvenţii gimnaziului să intre în piaţa muncii, altă parte ar trebui să aibă la dispoziţie cursuri de formare profesională de scurtă şi de medie durată, o altă parte să urmeze şcoala profesională şi în fine, circa 35% din totalul elevilor să meargă la liceu.
Liceele care rămân fără candidaţi, tehnice şi chiar teoretice, ar trebui transformate în şcoli profesionale şi de fomare profesională, pentru a mai putea avea finanţare. Trebuie neapărat să reapară gruparea meseriaşilor, care să continue şi pregătirea informatică şi de comunicare.
Ne trebuie neapărat un nou curriculum, prin scoaterea la concurs naţional a curriculumurilor pe discipline, pe baza unui caiet de sarcini elaborat de minister. Nu mai trebuie făcută greşeala cu salarizarea unitară a bugetarilor, indiferent de performanţă şi rezultatele muncii, să nu mai privim şcoala ca locul unde nimeni nu dă socoteală de nimic. Managementul trebuie să fie depolitizat. Trebuie bine ţinut cont de semnalele de pe piaţa muncii, pentru că acele pieţe sunt un barometru fidel al cererilor economiei şi nu pot fi corupte.