Între profan și sacru

            Președinte al Asociației Societatea Scriitorilor din Bistrița-Năsăud, director al cotidianului Răsunetul, jurnalist, istoric și critic literar, etnolog, apreciat de elitele culturii române, om de televiziune și radio, onorat cu multe premii naționale și internaționale, Menuț Maximinian a tipărit în 2022, la Editura Junimea din Iași, volumul bilingv (română-italiană, traducerea în limba lui Dante de Livia Mărcan) Copilul de apă/ Bimbo d’acqua, cu o prefață de Constantin Cubleșan și o postfață semnată de Andrei Moldovan.

            După ce a scris sute de cronici pentru diferite volume de poezie ale confraților contemporani, mi se pare firesc ca domnia sa să devină mai profund și mai contras în comunicare, fără să-și piardă impetuozitatea imaginativă dovedită în volumele anterioare; taina metaforicului vizionar, de obicei religios, „statornică referire la mitologia creștină”, cum se exprimă Constantin Cubleșan, se transmite în finalul multor poeme, trăind adevărate reverii epifanice din ciclul cosmic viață-moarte într-o conexiune continuă cu tradițiile și obiceiurile satului, relaționând aparte cu divinitatea. („Isus privește spre cerul înstelat”, „Să mângâi cerul/ Precum psalmistul”, „Biserica înfiptă în mijlocul satului/ Miroase a cer”, „merele - / îngeri pe pământ”, „Aproape de grindă/ Maica Sfântă/ Îmi ascultă rugăciunea”, „Ouă roșii/ Miel jertfit/ Spovedanie” etc, sunt câteva citate din prima secțiune, intitulată Crucea noții). Cea de-a doua secțiune, Cetățile dimineții, cuprinde poeme filozofico-erotice; eroul liric este mereu în căutarea androginului oblăduit de „ursitoare și ierburi necunoscute” prin fugarele anotimpuri, cu precădere primăvara, când pământul se trezește la viață, iar în Stingher în miezul lumii ne întâlnim cu stările și atitudinile trăite la Madrid, Kula Lumpur, Paris, New York sau Istambul, spații călcate cu piciorul și inima autorului, cel care se hrănește pretutindeni „cu poezia/ Pâinea noastră de toate suferințele” și sapă „groapă de taină” „Până la apusul inimii”.

            Fără să fiu părtinitor, mă rezum să afirm că întâlnirea cu lirica lui Menuț Maximinian, poet dăruit locurilor natale, este o adevărată sărbătoare spirituală. Citind-o, cu siguranță, îmi veți da dreptate.

                                                                                       Icu Crăciun