Însemnul Divin de Emilia Dabu

Porţile stelare s-au deschis,tainele divine,au fost oferite celor care au râvnit mereu marile secrete, în mijlocul uraganului iubirii, este anunţată ”princiara sosire” a ”Însemnului Divin”, noul volum de versuri al poetei Emilia Dabu.

La debut, poeta de la ţărm de mare s-a prezentat iubitorilor de poezie ca o ”Floare albastră” iar ”Cuvinte săpate pe cer” au avut darul să ne ducă la inima ”Necunoscutei din mine”, ca apoi dorurile şi zbuciumul ei să se adune în volumul ”Ne-a mai rămas iubirea”. După câţiva ani, talentata poetă ne invită în ”Cetatea iubirii”, dăruind iubitorilor de poezie ”Cheia eternităţii”.

”Pasăre în libertatea zborului” se îndreaptă spre ”Calea spre lumină” şi deşi poeta mărturiseşte că ”n-am podoabe celebre doar un înger sortit” poezia şi talentul ei vor sta într-un ”templu curat”.

”Cuvântul sădeşte iar lumina-n imagini

Când în veacul din mine se rescriu sacre pagini”.

Trăirile şi sentimentele poetei ne poartă spre ”Cetatea înţelepciunii”, care şi-a deschis porţile, iar valurile de lumină

”Se înălţau

Ca o sacră înflorire

Şi inima imbrăcând sfioasă

A nemuririi taină”

Înainte de ”Însemnul Divin” poeta ne dă ocazia să ne bucurăm de ”Lumina din templul cuvintelor”.

Poezia scrisă de Emilia Dabu, este specială şi vine dintr-o adâncă înţelegere a lumii ancestrale. Este o poezie de profundă vibraţie, principalul obiectiv este de a arăta semenilor că doar dreptatea şi adevărul îţi arată calea spre lumină iar credinţa te duce ”În ţara lui Dumnezeu”.

Nota dominantă a poeziilor Emiliei Dabu, este spaţiul şi timpul, lumina şi întunericul, iubirea şi ura, lumile ancestrale, universul, nemurirea, trecutul şi viitorul, tainele durerii, veşnicia. Sufletul poetei este când vesel, când trist, uneori zboară pe o ”stea albastră” alteori este singur şi atunci se refugiază în vis, de multe ori îndrăgostit şi atunci îşi ia ”libertatea celui învins de iubire”.

”De ninsoarea proaspătă a veşniciei

Mâinile ocrotind bucuria discretă

A privirilor/În cinstea noastră sorbind cu nesaţ nectarul

Unicei toamne prin care străbătusem

Cerurile toate”

Sufletul poetei pluteşte necontenit ”În timp şi spaţiu” iar ”Anotimpul numit poezie”, poposeşte pe ”Tărâm de poveste” unde:

”Călători cum suntem, ne-ntoarcem subit

purtând cerul în ochi şi-n cuvânt infinit

când zâmbim, o durere muşcă rodnic din noi

călători, cum suntem, ne găsim trişti şi goi

ne târâm umiliţi, zinduind pe ascuns

pentru tot ce nu ştim,să mai dăm un răspuns

călători peste vis,călători peste gând

ne rămâne în zori doar cuvântul flămând

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

călătorii de vis au gutui la ferestre,

eu cu sufletul lor mă acopăr de flori

călătoare cum sunt mă adun prin ninsori...”

Poezia Emiliei Dabu ajunsă la desăvârşire prin ”Însemnul Divin” pune pe fruntea poetei ”diademe cosmice”, care poartă ”pecetea adevărului”, a talentului, a maturităţii, a profunzimii... Poemele sale au îmbrăcat ”cămaşa desăvârşirii”, au străbătut ”hotarele eternităţii”, iar cu acest volum harul, sensibilitatea, frumuseţea sufletului, puritatea gândurilor îi dau aura luminoasă a împlinirii:

”Alergam fericită prin univers

Şi sufletul se lasă mângâiat”,

pentru că porţile eternităţii se deschid.

Lumea sensibilei poete, Emilia Dabu, are alte legi. Calea ei este spre lumină, în vorbire foloseşte cuvântul ”divin”, bate la poarta timpului pentru a ajunge în ”imperiul veşniciei”, se priveşte în ”Oglinda speranţei”, vorbeşte cu anotimpurile, plânge ” în numele iubirii”.

”Cu ochi uriaşi,strălucitori,supuşi...

Toate iernile din cer au căzut deodată

Ninsoare,sfâşiind, jertfă stelară.”

Naşterea, căsătoria, moartea, eternitatea sunt prezente în opera sa iar credinţa se împleteşte cu dragostea, poeta oferind iubitorilor de poezie o alinare stelară. Noul volum de versuri ”Însemnul Divin” vine să-i glorifice talentul poetei, s-o prezinte în splendoarea desăvârşirii sale ca spirit ce şi-a închinat viaţa cuvintelor, iubirii, frumuseţii, vieţii.

Cu ”cărţile din sufletul ei”

”Cărţile doar din dragoste uriaşă

Se vor naşte mereu fiind roade ale luminii”

poeta îşi prezintă ţelul ales în viaţă, se prezintă cu maturitate, profunzime, sinceritate aşa cum este ea: ”sunt ceea ce sunt”, dezvăluind cititorilor crezurile sufletului său, trecător prin această lume atât de zbuciumată, care i-a dat strălucirea şi puritatea ce este prezentă în toată opera sa.

”Unii au ales fericirea unui biet trup muritor, vorbitor

Eu am ales nemurirea celestă şi a mea şi a lor.”

Emilia Dabu scrie cum trăieşte, se dăruieşte semenilor ”în numele iubirii”, se luptă ca cei care-i sunt aproape să vadă lumea ca un zâmbet de copil, învăluită în iubire şi lumină. Este un om generos, îi place să stea lângă cuvâtul lui Dumnezeu, apreciază talentul celor ce merg pe calea de lumină a creaţiei, prin versurile sale aduce imn vieţii, îşi lasă sufletul să zboare liber spre lumile ancestrale, vorbeşte cu divinitatea, se roagă, râde, plânge, îşi încarcă sufletul cu ”taină şi durere”, are revelaţii, iubeşte, speră.

Membră a Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998, membră a Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec, Canada 2009, fondatoare şi preşedintă a Clubului Artelor ”Solteris” din Mangalia 2001, fondatoare şi realizatoare a revistei de cultură şi artă ”Solteris” 2002, fondator şi coordonator al teatrului pentru copii şi tineret ”Magic” 1997, deţinătoare a numeroase premii literare naţionale, între care: ”Mihai Eminescu”, ”Lucian Blaga”, ”Nichita Stănescu”, ”George Topârceanu”, ”Panait Cernea”-1982-1996, colaborează cu numeroase reviste culturale şi literale din ţară şi din străinătate, este inclusă în numeroase antologii şi dicţionare literare, Emilia Dabu este iubită şi apreciată în ţinutul dobrogean, în Mangalia, este poeta care aleargă pentru oameni, dar nu le poate duce toate durerile, dăruieşte iubire dar nu poate distruge ura.

Oraşul de la ţărm de mare este binecuvântat de ”Însemnul Divin”.

”La Mangalia ard în palmele clipei poeme

Pe cărările anotimpului în care am crezut

Chiar şi durerile le primisem ca pe o sărbătoare

Uneori e bine să zbori, furios, disperat

Înălţându-te precum un vis din rănile pământene.”

Astăzi este o zi specială la Mangalia. Natura freamătă, prietenii se bucură. Mireasma florilor de primăvară s-a grăbit să-i împodobească sufletul talentatei poete Emilia Dabu, să-l facă să zâmbească, veşnicia s-o sărute cu o infinitate de bătăi de inimă, cerul s-o împodobească cu o alinare stelară şi împreună cu sufletul meu s-o îmbrăţişeze cu iubire şi să-i ureze un La Mulţi Ani! Emilia Dabu, Veşnicire ”Însemnului Divin”.

Dora Alina Romanescu

Comentarii

24/06/12 23:56
Mioara

O stare de spirit fascinanta ce pluteste deasupra aurelor noastre,amintindu-ne de frumos si cumintenie ,de pasiune si farmec.Emilia Dabu amprenteaza literatura romana cu parfumul iubirii .Iti multumim.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5