Îngeri şi demoni

Într-o zi frumoasă de toamnă, când soarele cu razele lui calde stăpânea ţinutul Văii Lechinţei şi părea că a câştigat lupta cu dinţii pătrunzători şi fioroşi ai frigului şi întunericului, după tradiţia celtică, elevii de la Şcoala Gimnazială Vermeş se pregăteau să sărbătorească mult controversata zi de Halloween. Condusă de efervescenţă şi nelinişte, tânăra generaţie, asemenea spiritelor care ne stăpâneau pământul în vremuri de mult încremenite în istorie, a început pregătirile pentru un asemenea eveniment important cu multe zile înainte de data de 1 noiembrie. Bântuirea magazinelor pentru închirierea sau cumpărarea unui costum adecvat mi-a adus aminte de exorcizările şi jertfele ritualice ale vechilor celţi. La fel ca străbunii noştri care foloseau fiecare picătură de energie pentru înlăturarea spiritelor rele şi obţinerea clemenţei puterii divine, tot aşa şi tinerii de astăzi nu precupeţeau niciun gram de efort pentru a-şi atinge ţelul şi anume transformarea într-un alt eu care nu avea nimic din puritatea şi frumuseţea chipului uman aflat în pragul adolescenţei, etapa înflorii umane. Poate sunt condusă de o puternică subiectivitate pe care nu o pot controla (sau poate nu vreau să o controlez), tocmai din cauza omenescului ce mi-a mai rămas, dar parcă elevii noştri, copiii noştri, încercau să scoată în evidenţă tot ce este mai hidos şi mai obscur în fizionomia şi comportamentul uman. În acel moment, în calitate de profesor şi de coordonator de proiecte educative, m-am întrebat care este latura instructiv-educativă a acestei activităţi, până unde îi lăsăm pe copiii noştri să fie posedaţi de mirajul acestei sărbători.
Când intervenim noi, profesorii, în acestă exorcizare pentru a-i salva? Dacă am găsi răspunsurile la aceste întrebări, măcar parţial, atunci am putea să ne recunoaşte în salvatorii lor, ca spirite benefice care au puteri nebănuite asupra întunericului. Certitudinea acţiunilor noastre o să vină în timp, odată cu trecerea anilor. Dar eu, pentru a-mi alina sufletul şi frământările, am să mă gândesc la bucuria din ochii copiilor din clasele primare care dansau pe ritmurile moderne, la lacrimile unei fetiţe din clasa zero care a început să plângă din cauză că bostanul sculptat de mâinile ei nu a fost ales câştigător, la degetele murdare de vopsea şi aracet atunci când confecţionau ornamente de toamnă sau la zâmbetele mulţumite de pe faţa lor când se făcea parada costumelor… Am să mă mai gândesc la spiritul de echipă şi la coeziunea de care au dat dovadă elevii în această zi, ceea ce infirmă faptul că omul poate fi uşor condus de Diavol în întuneric. Altruismul este o calitate a omului, nu un stigmat al maleficului.
Din aceste activităţi cultural-artistice şi practice poate să vină salvarea sufletului copilului şi a menirii noastre ca dascăli. Prin aceste tipuri de activităti se poate justifica alegerea sărbătoririi Halloween-ului în şcoală, pe altarul formării de priceperi şi deprinderi poate fi sacrificat şi pretextul unei astfel de sărbători malefice care poate să pervertească până la dezumanizare sufletul unui copil. Altfel spus, ne transformăm într-un nou Jack, eroul irlandez legendar, care a vrut să-şi câştige un bilet în Rai, înşelănd spiritele rele. Important este să fim suficienţi de isteţi pentru a ne câştiga locul în Rai fără a păcăli pe nimeni. Altfel, ajungem să ne pierdem pe noi, iar apoi vom rătăci cu un tăciune aprins în căutarea izbăvirii, atât cât ne-a mai rămas din eternitate… Pentru a nu ajunge în postura de a ne pierde sufletul, trebuie să păstrăm în amintire strălucirea unei zile de toamnă al cărei soare mângâie dealurile molcome ale Văii Lechinţei, iar în aerul parfumat cu struguri copţi vântul, asemenea unui pictor desăvârşit, desenează din norii pufoşi aripi de îngeri.
Consilier educativ, ANA ILIUŢĂ
Şcoala Gimnazială Vermeş