Ing. Halasz Edmund „Amintirile unor foşti Gostatişti”

„Tânărul” octogenar Halasz Edmund ne prezintă o nouă carte despre foştii lui colegi, de astă dată este o carte document intitulată „Amintirile unor foşti Gostatişti”. Deşi a lucrat o viaţă în agricultură, inginerul Halasz mânuieşte cu aceeaşi dezinvoltură şi condeiul. Amintirile lui sunt redate cu multă sensibilitate şi emoţie, cu nostalgia unui trecut bogat, cu rezultate şi producţii pe măsura profesionalismului specialiştilor. Octogenarul Halasz Edmund ne cheamă la a depăşi stările prezente, deloc încurajatoare în ce priveşte agricultura: la muncă cinstită, astăzi România ne cheamă. La muncă cu toţii să pornim, căci ţara-i sărăcită de tâlhărie şi minciună.
Cartea, dedicată soţiei, fostă gostatistă ani de-a rândul, este o frumoasă aducere aminte despre cei care au lucrat la Gostat, constituindu-se într-un sincer omagiu adus acelora care şi-au înscris numele în rândul „gostatiştilor”. Bogată în ilustraţii şi amintiri ale unor specialişti care au lucrat în acest sector, cartea este o încercare reuşită, a doua a inginerului Halasz, de a prezenta, chiar subiectiv, situaţia din agricultura perioadei comuniste. Despre IAS Jelna spunea autorul cărţii, fost în perioada 1976-1985 director, are numai cuvinte de laudă, menţionând fermele zootehnice din „Şesul Jelnei” şi pe cei care au condus această fermă: Pop Tiberiu şi Ionică Moldovan. Despre zootehnie, păşuni, fructe, despre munca depusă aici, despre oamenii care au scris istorie ne povesteşte autorul. Despre Dumitra, amintirile se leagă de vinurile produse începând din 1954, de „turnul pentru slănină”, turn existent şi astăzi, construit în secolul XVII, care şi acum poartă în camerele interioare mirosul de slănină râncedă, ca semn încă viu pentru rolul jucat în comunitatea săsească din Dumitra. Sunt menţionaţi directorii care au condus ferma, cel mai longeviv fiind ing. Octavian Harşianu, cel care şi astăzi se „încăpăţânează” să fie un adevărat model pentru agricultura actuală.
Despre Lechinţa de altădată, fostă capitală de plasă, în cartea inginerului Halasz sunt rememorate etapele dezvoltării acesteia până la căderea ei în ruină. Nu este uitat numele celui care peste ani va fi directorul trustului, ing. Mircea Fierea, precum şi a celui care a condus o viaţă ferma, Ilie Volcov.
Când este vorba despre Teaca amintirile îl năpădesc pe dl. Halasz. „Am ajuns la Dipşa unde, spre surprinderea mea, Gostatul mai activează sub numele de Pombis, condus cu pricepere de către fraţii Onigaş, respectiv, Aurel şi Mihai. Aici există un depozit de fructe, grajduri pentru animale, iar pe lângă livada veche şi o livadă tânără de meri de 17 hectare. Deci, oare numai din cauza politicului au dispărut falnicele IAS-uri de altădată?, se întreabă inginerul scriitor, şi continuă: Pombis-ul cum a putut supravieţui şi progresa? Şi răspunsul este uşor de dat. Datorită, în primul rând, ambiţiei, muncii şi dragostei directorului Aurel Onigaş.
Autorul redă şi amintirile ing. Emil Mohan, director OSPA Baia Mare, precum şi un amplu interviu luat ing. Octavian Harşianu, intitulat sugestiv „Agricultura rentabilă se poate face doar pe sole mari”.
Cum spuneam, cartea este un omagiu adus celor care au lucrat în acest sector, celor care încă sunt specialişti în agricultură, dar şi în amintirea celor care au trecut în nefiinţă: Conea Marin, Pauleto Gabriel, Folfă Gheorghe, Şerban Ioan, familia Lurtz, Emil Moldovan, Ilie Oprescu, Remus Pascariu, Niculae Paţiu, Liviu Petri, Pleşca Diomid, Bitay Istvan, Siegfried Csakli, Traian Togănel, Mihail Visuian, Ilie Volcov, Petrică Deac, Grigore Vultur.
Răsfoind a doua ediţie din „Amintirile unor foşti Gostatişti”, apărută prin grija aceluiaşi nostalgic şi harnic gostatist, ing. Halasz Edmund – ne spune ing. Ioan Platon, director al SCDP Bistriţa, îţi dai seama că oamenii Gostat-ului au fost harnici, performanţi, dar şi reuniţi în timpul liber la petreceri, ca într-o mare familie.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]