INFORMAŢII REFERITOARE LA ACORDAREA AJUTOARELOR DE DECES

Dreptul la ajutorul de deces, atunci când decesul survine sau când beneficiarul îşi are reşedinţa într – un alt stat membru decât statul membru competent

În cazul în care persoana asigurată sau un membru al familiei sale decedează într – un alt stat membru decât statul membru competent, decesul se consideră a fi survenit în statul membru competent.
Instituţia competentă (instituţia căreia îi revine sarcina să acorde ajutorul de deces) este obligată să acorde ajutorul de deces, care se plăteşte în temeiul legislaţiei pe care o aplică, chiar dacă beneficiarul îşi are reşedinţa într – un alt stat membru decât statul membru competent.
Aceleaşi prevederi se aplică şi în cazul în care decesul este rezultatul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale.
Solicitantul aflat pe teritoriul altui stat membru decât cel în care se află instituţia competentă poate adresa cererea de acordare a prestaţiei:
a) instituţiei de la locul de şedere
b) instituţiei competente
În România, instituţia competentă în acordarea ajutorului de deces, în cazul persoanelor stabilite pe teritoriul altor state membre este casa teritorială/sectorială de pensii.
Potrivit legislaţiei române în vigoare, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul decesului asiguratului sau pensionarului, ajutorul de deces se achită unei singure persoane, care dovedeşte cu documente că a suportat cheltuielile ocazionate de deces şi care poate fi, după caz:
- Soţul supravieţuitor;
- Copilul;
- Părintele;
- Tutorele;
- Curatorul;
- Oricare altă persoană.
De asemenea, asiguratul sau pensionarul beneficiază de ajutor de deces în cazul decesului unui membru de familie care nu era asigurat sau pensionar la data decesului.
Se consideră membru de familie, potrivit legii menţionate anterior:
a) soţul;
b) copiii proprii, copiii adoptaţi, copiii aflaţi în plasament familial sau cei încredinţaţi spre creştere şi educare familiei, în vârstă de până la 18 ani sau, dacă îşi continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, precum şi copiii incapabili de muncă, indiferent de vârstă, dacă şi-au pierdut capacitatea de muncă înaintea vârstelor menţionate;
c) părinţii şi bunicii oricăruia dintre soţi.

În România, ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat şi se acordă, la cerere, pe baza certificatului de deces.
Acordarea ajutorului de deces nu este condiţionată de realizarea unui anumit stagiu de cotizare.

În cazul în care cererea de acordare a ajutorului de deces se depune la instituţia de la locul de şedere, solicitantul completează şi depune la instituţia menţionată formularul E 124, intitulat „Cerere pentru acordarea ajutorului de deces”, împreună cu documentele justificative prevăzute de legislaţia română în vigoare şi anume:
- certificatul de deces;
- actul de identitate al solicitanţilor;
- acte de stare civilă ale solicitantului, din care să rezulte gradul de rudenie cu persoana decedată sau, după caz, actul care atestă calitatea de tutore, curator, mandatar;
- dovada că solicitantul a suportat cheltuielile ocazionate de deces;
- actul medical emis sau vizat de medicul expert al asigurărilor sociale, prin care se atestă boala care l – a făcut inapt şi data ivirii acesteia, în cazul copilului inapt în vârstă de peste 18 ani, dacă este cazul;
- adeverinţă care să certifice că, la data decesului, membrul de familie cu vârsta cuprinsă între 18 şi 26 de ani urma o formă de învăţământ organizată potrivit legii, dacă este cazul.
Instituţia de la locul de şedere va transmite formularul şi documentele menţionate mai sus instituţiei competente din România (casa teritorială/sectorială de pensii).

Director Executiv Adjunct
Terente Ciui