Ilie Rad: Cum s-a dat foc arhivei Cellei Serghi

Ancheta Răsunetului cultural:

De-a lungul unei vieţi, în bibliotecă fiecărui scriitor se acumulează numeroase valori literare (cărţi cu autograf, scrisori, fotografii, ediţii şi publicaţii rare, casete audio şi video, tablouri, gravuri etc.). Cum sunt valorificate aceste valori literare? Ce ar trebui să facă scriitorii, dacă urmaşii lor nu sunt interesaţi de aşa ceva? Multe arhive personale sunt vândute la anticariate, alţii le donează unor biblioteci sau instituţii (Biblioteca Judeţeană “George Coşbuc” din Bistriţa este o instituţie model în acest sens, care adăposţeşte deja zeci de arhive sau părţi din acestea ale unor scriitori de prim rang – Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, Andrei Marga, Mihai Zamfir ş.a ).

În ancheta literară de faţă, scriitorii sunt invitaţi să răspundă la două întrebări:

1. Cum credeţi că ar trebui valorificată moştenirea literară a unui scriitor?

2. Cum vă valorificaţi propria arhivă literară?

Anchetă realizată de Ilie Rad

               I. Ideea acestei anchete literare a plecat de la câteva fapte reale, legate de subiectul care ne interesează. În aprilie 1992, am vizitat-o pe Cella Serghi la Bucureşti, în vederea realizării unui interviu, care s-a dovedit a fi ultimul şi cel mai amplu interviu, acordat de scriitoare (care va muri la 19 septembrie acelaşi an). Cu acea ocazie, am văzut ce arhivă uriaşă avea (manuscrise, cărţi rare, fotografii, scrisori de la mari autori români – Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian şi mulţi alţii). Tablourile le donase deja Muzeului de Artă din Constanţa. Locuia pe str. Sfântul Constantin, din Cişmigiu. Neavând urmaşi, de înmormântare s-a ocupat Uniunea Scriitorilor. Casa în care locuia era cu chirie de la Primărie. Murind chiriaşul, normal că Primăria a dat altcuiva apartamentul.

La câţiva ani după moartea scriitoarei, aflându-mă la Bucureşti, am trecut pe la locuinţa Cellei Serghi, pentru a afla ce s-a întânplat cu arhiva scriitoarei. Fata noilor chiriaşi (elevă de liceu) nu auzise de Cella Serghi, dar îşi amintea că, la mutarea în bloc, au găsit acolo mulţi pantofi “descâlciaţi” şi multe “hârţoage”, cărora li s-a dat foc. Aceasta a fost soarta arhivei Cellei Serghi. (Am scris despre povestea arhivei în cartea mea, Un ardelean la Bucureşti, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2011). 

În urmă cu câţiva ani, am cumpărat de la un anticariat clujean (cu 600 de lei!) cartea lui G. Călinescu, Am fost în China nouă, care avea un autograf de la marele critic, pentru asistentul său, Al. Piru. Nici Alexandru Piru nu a avut urmaşi, aşa că deduc, din autograful cărţii cumpărate, că biblioteca sa a fost vândută. Cu arhiva lui personală nu ştiu ce s-a întâmplat.

Iată doar două fapte, care arată ce se poate întâmpla cu arhiva unui scriitor, dacă scriitorul respectiv nu se îngrijeşte din timp de soarta arhivei sale. E adevărat că ştiu şi câteva cazuri fericite: Adrian Marino, Ion Brad, acad. Basarab Nicolescu şi Ştefan Borbély. Adrian Marino şi-a donat toată arhiva, în viaţa fiind, Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca (o sală din această instituţie îi poartă numele). Ion Brad şi-a împărţit cărţile cu autograf Bibliotecilor judeţene din Cluj-Napoca şi Alba Iulia, respectiv unei biblioteci din Blaj. Miile de scrisori primite au fost valorificate de autorul însuşi, care a publicat mai multe volume de corespondenţă. Acad. Basarab Nicolescu şi-a legat numele de Biblioteca Judeţeană Dolj “Alexandru şi Aristia Aman”, unde s-a constituit Compartimentul Biblioteca Exilului Românesc la Paris “Acad. Basarab Nicolescu”. Colegul nostru, Ştefan Borbély, şi-a donat şi el o parte din cărţi Bibliotecii Facultăţii de Litere, din cadrul Universitătii “Babeş-Bolyai (circa 4000 de volume, multe cu dedicaţii de la nume grele!), toate exemplarele donate purtând  indicaţia “Exemplarul cu cota […] face parte din donaţia Ştefan Borbély, BCU Cluj”.

II. Cum îmi valorific propria arhivă? În primul rând, am donat peste 3000 de cărţi (cele mai multe cu autograf) unor biblioteci judeţene de care mă simt legat, din Cluj-Napoca, Tg. Mureş şi Bistriţa. Am început să-mi fac ordine în corespondenţă. O parte dintre scrisori le-am publicat deja în volume (cele primite de la Iorgu Iordan şi Ştefa J. Fay). Altele au fost tipărite, în serial, în Tribuna şi Flacăra lui Adrian Păunescu. Vreau, când voi avea o vârstă “rotundă”, să tipăresc, după modelul lui Iorgu Iordan, volumul Titluri şi lucrări, în care să inventariez tot ce am publicat de-a lungul a 50 de ani, iar în anexe să public numeroase fotografii, texte facsimilate etc. Nu din orgoliu, ci pentru a “da samă “ semenilor mei, ce am făcut într-o viaţă de om. Jurnalele mele şi scrisorile primate le voi dona unei biblioteci, poate Bibliotecii Judeţene “George Coşbuc”, al cărei manager, preotul şi poetul Ioan Pintea, face mult pentru păstrarea memoriei scriitorilor români, nu doar bistriţeni.

Voi dona inclusiv o carte cu autograf de la celebrul cosmonaut Buzz Aldrin, al doilea om care a coborât pe lună, la 20 iulie 1969, şi primul care a părăsit-o (după 21 de ore de stat pe astrul lunar) şi care s-a căsătorit recent (la 93 de ani, fiind la a patra căsătorie!), cu ocazia zilei sale de naştere (20 ianuarie), cu românca dr. Anca Faur!