Fructele Cireșoaiei au apărut anul acesta mai repede decât de obicei

“Le-a umblat vremea”, după cum spune vorba din popor, mai bine decât altădată, iar pomii ce poartă numele Cireşoaiei și-au arătat deja, încă din primele zile de mai, primele roade, cu aproximativ două-trei săptămâni mai repede decât o fac de obicei. Fructele din luna lui florar nu-s, de regulă, nici foarte multe şi nici foarte căutate, însă adevărul despre potenţialul zonei se va arăta în iunie, în plin sezon de consum a ceea ce au locurile mai bun în această perioadă. Producţia poamelor care fac anual deliciul clienţilor de pretutindeni se arată îndestulătoare și în 2014, așa încât lumea va avea și de această dată ocazia să petreacă în cinstea recoltei, așa cum o fac an de an, în ultima duminică din iunie, cu un festin presărat cu muzică, joc și mâncăruri alese.

Italienii și rușii, interesați
Pornind de la informații găsite pe internet, chiar în această săptămână rușii s-au arătat deja interesați de ceea ce va da Cireșoaia mai bun peste câteva săptămâni, cerând inclusiv detalii despre frecvența cu care se pot face transporturile (un TIR de 20 de tone se poate umple în două zile). Și italienii au dat de veste în sat că vor să cumpere en-gros de la Cireșoaia, după ce recolta de la ei se va fi încheiat, iar unii au și venit să cutreiere livezile cu poame promițătoare și pentru sezonul din 2014. Și anii trecuți, TIR-uri întregi au plecat de aici încărcate spre piețe externe și interne, iar tarabele de pretutindeni au afișat la loc de cinste fructele ce dau, pe plaiuri bistrițene, nume locurilor din comuna Braniștea.

Cireşarii
În satul cu nume de poame sângerii nu există gospodărie, nu există casă fară măcar un cireş în curte, nu există familie care să nu aibă, undeva, o livadă. Producători găseşti aici la tot pasul (unii - peste o sută - organizaţi cu fonduri europene) şi, cu voia lui Dumnezeu, dacă vremurile au răbdare şi ţin cu ei, vara, într-un sezon ca cel care stă să înceapă, lumea e toată a lor. Cireşarii trăiesc în jurul a 500 astfel de cămine, iar rodul muncii lor e gustat şi recunoscut în ţară şi peste hotare, căci tiruri încărcate pleacă de aici spre pieţele din România şi spre consumatorii din Republica Moldova, Ungaria, Italia, Spania, Rusia, Ucraina şi aşa mai departe, după specificul cererii din fiecare an. Pentru ultima duminică din iunie, când se ţine, parcă de când lumea şi pământul, marea sărbătoare a recoltei, toată suflarea din sat se mobilizează să-şi primească oaspeţii aşa cum se cuvine, şi adună cireşele proaspete, numai bune de ademenit vizitatorii, pentru a le pune pe masă. Poarta abundenţei e deschisă pentru toată lumea în schimbul unui preţ stabilit de autorităţi. Aşa, din fructe cu tonele, din zecile de soiuri, din duiumul de culori, se poate înfrunta oricine. Pe săturate.