Fratele mai mare

La Editura Charmides din Bistriţa a apărut în 2013, în cadrul Colecţiei Clandestin, volumul de poeme ”Ghinga pe înţelesul tuturor” semnat Nina Coman. Prima undă pe luciul vieţii literare este stârnită chiar în jurul locului ”naşterii” ei, Bistriţa: ”Tipic bistriţean! O profesoară profită de pe urma unei cărţi celebre! Ar fi trecut aproape neobservată, dacă nu ar fi avut îndrăzneala să-şi intituleze volumul “Ghinga pe înţelesul tuturor”! Este vorba despre o profesoară din Bistriţa care a tipărit recent, la Editura Charmides, o carte de poezii care face trimiteri clare către o altă carte devenită între timp celebră – Ghinga, a lui Dan Coman! (...) un volum în care oferă cititorului o falsă impresie cum că ar putea să “traducă” sau să explice mai bine decât autorul însuşi despre ce este vorba în volumul “Ghinga” - volumul care i-a adus autorului premiul naţional de poezie Mihai Eminescu pentru debut şi premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România.” (Ioana Bradea) Următoarele unde nu au întârziat să apară, devenind, încet-încet, valuri a căror frământare am putea să o esenţializăm astfel: Nina? Cine este Nina?
Chiar aşa? Cine este Nina? Nina poate fi cheia de boltă, piatra din vârful unui arc arhitectural, al cărui prim punct de sprijin şi-a început traseul curb neştiind cât va urca şi ce va deveni şi care, pe parcursul creşterii, a înţeles că poate deveni arcul care susţine o boltă, desenând în jur o întreagă arhitectură şi contribuind la precisa realizare a acestei construcţii.
”Orice artă poetică veche este, la un loc şi în acelaşi timp: cult, divertisment festiv, joc de societate, iscusinţă, punere la încercare, sarcină enigmistică, catehism de înţelepciune, persuasiune, magie, prorocire, întrecere.” Iată, în cuvintele lui Johan Huizinga din celebra sa ”încercare de determinare a elementului ludic al culturii” o primă condiţie pentru înţelegerea acestei construcţii, căci jocul a început odată cu ”apariţia” profesoarei din Bistriţa, Nina Coman împreună cu ”Ghinga pe înţelesul tuturor”, ori Nina Coman decriptatând nu face decât, prin ”înţelesurile” ei, ”să schimbe-n neînţelesuri şi mai mari” arhitectura Ghinga, spre deliciul rafinatului homo ludens. Volumul în sine poate fi şi nu poate fi analizat de sine stătător, parte a unui întreg fiind şi necunoscând decât partea ridicată a construcţiei, fără planul de arhitectură în faţă. Dar şi acest lucru face parte din jocul imaginat de către poetul originar, arhaic, poetul arhetip pe care acelaşi Huizinga îl descrie: ”Poetul e vates, posedatul, entuziastul, furiosul. E Ştiutorul, Sa'ir, cum îl numesc vechii arabi. În mitologia eddică, se pretinde că hidromelul pe care-l bei ca să devii poet, ar fi preparat din sângele lui Kvasir, cel mai înţelept din lume, căruia nimeni nu-i putea pune o întrebare fără ca el să nu-i poată răspunde. Din vizionarul-poet, se defalcă abia treptat figura prorocului, a preotului, a prezicătorului, a mistagogului, a poetului artist, dar şi cea a filozofului, a legiuitorului, a oratorului, a demagogului, a sofistului şi a retorului. Poeţii greci mai vechi aveau cu toţii o funcţie puternic socială. Ei vorbesc poporului lor ca educatori şi ca mustrători. Sunt conducătorii poporului, înainte de apariţia sofiştilor.” Am recurs la acest citat amplu pentru a ne reaminti figura, la fel de încărcată de simbolism precum o arcană, a Poetului, atât de palid în contemporaneitate. Dacă moravurile se îndreaptă prin râs, poezia se salvează prin Poezie, poetul redevine vates, el este stăpânul jocului, revrăjeşte lumea şi alungă de pe Pâmântul Făgăduinţei acel diabolon, resuscitând, cu ajutorul ludicului, poezia prin symbolon. El, par droit de naissance, are datoria de a face acest lucru. El poate reîncepe jocul cu cititorul, cu criticul literar, deoarece poetul este şi rămâne fratele mai mare.
”Ghinga pe înţelesul tuturor” a Ninei Coman este o adevărată problemă. El se învecinează îndeaproape cu ghicitoarea. ”Cuvântul problema cuprinde două semnificaţii originare concrete, ne-o spune tot Huizinga: ceva pe care cineva îl are în faţă sau îl pune în faţa altcuiva, pentru a se apăra - şi ceva pe care cineva îl aruncă altcuiva, ca să-l prindă, să-l preia. În sens figurat, aceste două semnificaţii, pentru arta poeziei (vom spune noi), se confundă întru totul. Întrebările şi argumentările sunt tot atâtea problemata.” Iar, după o teorie a ghicitorii, elaborată de un învăţăcel al lui Aristotel, aceasta, ghicitoarea, este dată ca răsplată sau ca pedeapsă. Răspunsul la această ghicitoare, ( în sensul ei prim, arhaic) este...multiplu: poate fi un strălucit volum de debut al unei misterioase profesoare de limba română din Bistriţa, poate fi Jurnalul lui Bridget Jones după ce s-a căsătorit, a făcut doi copii, s-a îngrăşat şi a ajuns la înspăimântătoarea vârstă de 40 de ani (şi toate acestea, în versuri), sau un răspuns dat celor ce spun că, de la o vreme, e vremea să porţi cercei, ori poate o Ghinga tradusă în esperanto, sau ca parte a ceva mult mai înalt, şi care, dacă va fi dus la bun sfârşit, va fi, probabil, unul din cele mai articulate, mai convingătoare şi, nu în ultimul rând, mai ludice proiecte de autor din literatura noastră postdecembristă.