Floarea Pleș, detalii inedite despre Năsăud, cu pictură, istorie și literatură

Ziua de 25 octombrie 2023, sărbătorită la Năsăud a avut o dublă semnificație, Ziua Armatei Române și ziua Cărții, ca o sărbătoare a sufletului ce dă valoare trecutului năsăudean prin împletirea jocului de cuvinte a autoarei Floarea Pleș și jocul culorilor a lui Nechita Bumbu. Cei doi oameni de cultură au devenit buni colaboratori prin intermediul Asociațiunii Transilvane, unde slujesc pe bază de voluntariat, jalonând drumul vieții și reperele sufletești prin fapte demne de toată lauda.

De unde colaborarea celor doi artiști?

De la extinderea sferei de activitate a Pictorului Verde din Nepos, care își ia  șevaletul și poposește în fața unor obiective vechi, case specifice satului, cu arhitectură mai aparte, amintiri din depărtare, ce dau valoare istorică orașului de pe malul drept al Someșului. Autoarea cărții l-a întâlnit de multe ori cu șevaletul în fața unor vechi clădiri. Poate fiind în apropierea casei sale, autoarea îi ducea o cafea, împăcată că din mintea și mâinile sale apar lucruri inedite cu caracter cultural-istoric.

Autoarea cărții l-a urmărit pe „Verdele” vărărean până ce a lăsat orașului peste 50 de tablouri, ce reprezentau obiective cultural-istorice ce au devenit subiect de carte, simboluri istorice și culturale, ce dau valoare istorică  Armadiei. S-a oprit asupra fiecărui tablou făcând cercetări privind istoricul obiectivului respectiv, vechimea, arhitectura, destinația etc. O carte în completarea istoriei locale, ce unește visul cu viața, un dar din partea celor doi, cu o întoarcere în topos.

Fiecare tablou este povestit, oameni și case, case și pământ și multă înțelepciune strămoșească, izvorâtă din memoria colectivă. Bine fixate sunt locașurile de închinăciune, dovadă că în Năsăud sunt creștini înzestrați cu setea de viață, oameni înfrățiți cu crucea cu dealurile și cu codrul. Un simbol de cult creștin cu dorința de a ne conecta cu Dumnezeul din noi. O frumusețe simbolică  sunt tablourile cu școlile năsăudene, cu bogata lor istorie de răspândire a luminii cunoașterii ca și Biblioteca, Casa de cultură, Centrul de radioficare, Muzeul, cât și localul primăriei, Banca Aurora și diferite case ce i-au stârnit interesul pictorului, ca și unele unități comerciale, Grădina de vară, Cascada de la Bărduț, Podul acoperit din Jidovița, puntea suspendată de la Lușca și recentul pod cu un singur sens ce leagă cartierul de oraș, un obiectiv nou predat lușcanilor alături de cartea satului „Amintiri de peste râu”, autor Ioan Mititean și Capela cartierului, deci trei elemente noi predate lușcanilor alături de cunoscutul cântec interpretat de Claudiu Moldovan „Lușcăniță cu badoc/ Ce miroși a busuioc/Adă-ți  fata să ți-o joc /De nu ți-oi juca-o bine/Râdă satu-ntreg de mine / Lușcăniță, lapte dulce /Cât îl mulge, tot îl duce /Și dă litru cu-n leuț /Și ia boabe la drăguț/ Că și mie mi-o luat /Și de-atunci n-am mai uitat/.”

În Lușca era o formație corală pe patru voci având ca dirijor pe renumita dăscăliță Otilia Filip Gorănescu,  luând locul întâi pe țară la concursul  formațiilor corale, precum și solista Saveta Gălan cu doina „Colo-n jos între hotare”. Am propus primăriei ca localul Căminului cultural să-i poarte numele, dar fără nici un răspuns. Voi mai insista!

Pictorul Verde a poposit mai multe zile pe istorica Vale a caselor executând mai multe tablouri cu case mai aparte ce străjuiesc valea printre care și casa omului de cultură Mircea Cantor, care a compus un imn al văii pe care îl fredonam după terminarea repetițiilor la teatru cu piesa „Pragul conștiinței civice”, unde eu și soția Lucreția avem rolurile principale respectiv, mama și judecătorul. După repetiții, împreună cu Mircea cântam, imnul Văii:

„Să ne clădim un cuib  pe Valea Caselor/Unde departe de lume să fim și să ne iubim /Să avem în loc de ceas/Tic-tacul inimii/Să treacă lumea pe unde suntem /Și să n-o vedem /Iar când într-un târziu /Luna se ascunde sub nori/Noi doi să  șoptim ușor /Tainic - Somn ușor.

Deci cartea de față conține de toate: descrieri literare, povestiri, istorie, picturi, poezie, cântec și multă voie bună, ca la Maialul Năsăudean și Hora de sub castani, iar autoarea își duce mesajul peste zările senine ale sufletului.

   Ioan Mititean