Extatica bucurie a Duhului Sfânt (2)

Relatam despre împrejurările în care a fost botezat Nicolae Steinhardt pe când era la închisoare şi despre starea de nemaicunoscută fericire de care a fost cuprins. Să lăsăm pe autorul „Jurnalului fericirii” să se destăinuiască asupra acestui eveniment major al vieţii sale din 15 martie 1960:

„Asupra mea se zoresc clipă de clipă tot mai dese asalturi ale fericirii....Va să zică este adevărat.:este adevărat că botezul este o sfântă taină, că există Sfintele Taine. Altminteri, fericirea aceasta care mă împresoară, mă cuprinde, mă îmbracă, mă învinge,, n-ar putea fi atât de minunată şi deplină..Linişte. Şi o absolută nepăsare faţă de toate. Şi o dulceaţă.....senzaţia că aş putea face orice, imboldul de a ierta pe oricine, un zâmbet îngăduitor care se împrăştie pretutindeni, nu localizat...Şi un strat de aer blând în jur, o atmosferă asemănătoare cu aceea din unele cărţi ale copilăriei. Un simţământ de siguranţă absolută. O contopire în toate şi o o desăvârşită îndepărtare în senin. O mână care mi se întinde...

Şi noutatea: nou, sunt un om nou. De unde atâta prospeţime şi înnoire? Se adevereşte Apocalipsa(21.5):”Iată, noi le fac pe toate”. Şi de asemenea, Pavel:”de este cineva în HRISTOS, este făpturănouă”, cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi. Noi, dar de negrăit. Cuvinte nu găsesc.”