Exercițiu frumos, precum,,Mersul pe Apă" al poetei Melania Cuc

Se citește dintr-o suflare poezia d-nei Melania Cuc, autentică și suplă, asemeni < mersului pe apă>, ce aduce între două coperți purtatoare de frumos, sufletul autoarei, nemurit în cuvinte cu înțelesuri profunde."La ce bun să ne lamentăm,/Să căutăm sufletul înafara trupului/Care exerseaza mersul pe apă/...Sticla adusă de valuri/A înflorit peste noapte/Si tot ceea ce îți spunem la micul dejun/Este poezia pe care o voie scrie/În genunchi, pe un trandafir de hârtie./ (Mersul pe apă)
Poeta, este plină de umor hâtru "Alunecă printre degete" în metafore cu dinți ascuțiți, acuză jocul absurdului impus de trista realitate, biciuita de fluxul năvalnic, observator, al unei creativități ieșită din comun.
"De acum pot alerga desculță/Prin zapada pe care tu o cosești/Dimineața devreme/Până când nu au venit cei de la salubrizare/Cu sacii negri de plastic./Am învățat să fac curățenie/În viață și în dulpul cu medicamente,/Reușesc să aprind și să sting lumânarile/De la capătul scării,/Locul unde stă în așteptare/Singurul tablou serios de familie."/
Abilitatea plină de vocația artistului plastic, în acelaș timp, ne adeverește încă o dată capacitatea indiscutabilă a poetei de a reface în aceasta carte nu doar "mersul pe apă " al unui suflet nobil în căutarea nostalgică a tot ce înseamnă viața, dincolo de somnul memoriei, surprinsă între dureros și frumos, "Când, nebuni, executăm/Alt exercitiu perfect adaptabil la stres./Repetăm zilele și spațiul și timpul/Peste care palma lovește cu triumf/....Tolanita-i povestea din care doar/Mersul de mârțoagă se mai simte/Ca un val de nisip/Ce îmi va umple urechile, ochii și gura./ (Pe carpeta turceasca)
Dincolo de imagini derulate cu fidelitatea unei studiu riguros și de responsbilități cotidiene surprinse ca într-un decor cinematografic,"Pe asfalt,/Vacile de lapte merg la pășune/În coloana perfect adaptabilă la situație."(Glumița) ne întâmpină vocea puternică a poetei ridicându-se împotriva inaptitudinilor unei societăți obosită și sufocată de această luptă dureroasă cu viața, dusă până la absurd."La bariera, dincolo de care/Santinelele asmuțeau câinii la umbre./Alte persoane fără adapost/Ar putea viețui în pustiu./Simion Stâlpnicul e un nume doar/Pe cuierul de lemn./În lumea asta cu rețetare pierdute,/Sunt stapâna pe lingura cu sare../"(Masa fara copiii flamânzi)
Este multă sare și piper în mesajul poetic al Melaniei Cuc,ca un strigăt al disperării spre infinit! Această inconfundabilă voce, ne invită provocator, să încercăm curajul de a trăi drept și sfânt, cu acest exercitiu de frumos al . Melania Cuc, felicitari !!