Europa– La răscruce de vânturi

Nu mai ştiu cui aparţine afirmaţia că Europa de după Războiul Rece este un gigant economic, un şoarece politic şi un vierme militar, dar în dinamica relaţiilor internationale actuale se profilează o imagine tot mai aproape de această construcţie lexicală. Uniunea Europeană poate fi asemuită cu un tablou impresionist, fără tuşe, fără contururi, doar umbre şi linii în mişcare. Consensul se naşte cu mare dificultate, atât în problemele majore, cât şi în cele minore. Agenda comună pare a fi mai mult germană sau franceză şi din când în când, franco-germană.

Vestul este divizat între partea insular şi cea continental, pe de o parte şi între Sud şi Nord, pe de altă parte. Estul nu e unitar, ci mai mult o sumă de entităţi naţionale cu un parcurs individual în procesul de integrare. Estul, Vestul, Nordul şi Sudul European continuă să rămână noţiuni politice sau geopolitice în loc să fie doar puncte cardinale. Evenimentele din Balcani, Irak, Afganistan, Libia, Egipt, Siria şi mai nou, Mali, au evidenţiat că Politica Externă şi de Securitate Comună a Uniunii este doar un deziderat în textul Tratatului de la Lisabona. Relaţiile Uniunii cu Rusia sunt, în fapt, relaţiile fiecărui stat cu acest gigant geopolitic şi nu pot fi adunate într-un întreg armonios. În raport cu SUA, relaţiile sunt foarte nuanţate la nivelul naţiunilor. Serviciul European de Acţiune Externă al U E, de curând format, este mai mult decât neoperaţional. Pilonul militar al Uniunii este şubred, aşa cum l-a definit Robert Gates, Secretarul Apărării al SUA şi cum, de altfel, l-a reliefat intervenţia Europeană în Balcani, Libia şi probabil, va reconfirma intervenţia din Mali. La orizontul Uniunii se profilează un nou De Gaulle, în persoana premierului britanic, David Cameron. Acesta vrea sî facă un referendum pentru retragerea din U E. Deja francezii se simt singuri cu nemţii în Europa şi lecţiile trecutuluii îi fac să simtă un fior rece pe şira spinării. David Cameron foloseşte situaţia nu pentru a ieşi din UE, ci pentru a intra în nucleul dur alături de Franţa şi de Germania. Premierul britanic se foloseşte de faptul că Angela Merkel are alegeri în acest an şi totodată şi de impasul în care a ajuns proiectul European. Neputinţă militară, numele tău este UniuneaEuropeana !

În Uniunea Europeană este o populaţie de 500 de milioane de oameni care sunt apăraţi de americani – o populaţie de 300 de milioane, împotriva unui adversar prezumat de 145 de milioane (ruşii). Adică, un om matur, în toată puterea care se teme de un copil şi roagă alt copil să-l apere. Dacă Uniunea Europeană a fost un gigant economic, a fost când efectele globalizării nu erauvizibile. Deschiderea lumii a generat şi alţi giganţi economici cum ar fi ţările emergente (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud). Totodată, au apărut actorii non-statali, în persoana multinaţionalelor care au un comportament ce nu se supune regulilor ONU şi generează efecte perverse globalizării.

Ţările Uniunii sunt în război cu un inamic non-statal, fără reguli, fără legi, fără spaţiu definit şi fără continuitate temporală. Avem un tablou greu de descifrat, mai criptat caniciodată, iar politicienii numai hermeneuţi nu sunt. Am ajuns în vremuri mari cu oameni mici. Mi s-a făcut dor de anvergura politică şi previziunea strategică a lui Ronald Reagen, Margaret Thacher, Francois Mitterand, Helmuth Kholl, Gorbaciov, Papa Ioan Paul al doilea. Dacă aş fi parlamentar român sau român în Parlamentul European, cu o astfel de presiune nu aş putea dormi noaptea nici dacă hotelul ar avea o sută de stele.