Dumnezeul unei lumi mărunte

Doctorul Mircea Gelu Buta şi-a adunat eseurile prezentate în perioada 2005-2008 în anumite publicaţii, dar şi la Radio Transilvania, în volumul „Dumnezeul unei lumi mărunte”, apărut la Editura Eikon. Cartea structurează gândurile filozofice ale doctorului, atât pentru trup, cât mai ales pentru sufletul celor care doresc să-şi stâmpere setea de cunoaştere. Fiecare eseu are anumite sfaturi despre dragostea faţă de aproape, faţă de cele cereşti, faţă de lumea care ne înconjoară. Doctorul vorbeşte despre cumpătare şi despre echilibru şi dezechilibru, despre psihologia omenească care nu ţine cont decât de plăcerea iniţială capabilă să ne trimită în al nouălea cer. Cumpătarea în viaţă apare ca o necesitate, din ea născându-se focul cel blând şi bun, dătător de viaţă, iubirea înţeleaptă şi grija faţă de corpul care ne ajută să ne purtăm sufletul în aşa fel încât să putem simţi prin el bucuria şi alintul, calm al existenţei. Goana după iubire reprezintă scopul esenţial al existenţei, care determină un anumit mod de a fi, de a simţi, de a gândi şi acţiona. Scriitorul aduce în prim plan toleranţa, ca o virtute măruntă dar necesară, în lupta dintre nevoi şi dorinţe, omul modern alegând de multe ori sentimentele devastatoare şi situaţiile care-l aleargă cu sârg. „Învaţă din suferinţele altuia, ca să nu suferi şi tu. Învaţă din alergarea altuia, ca să nu alergi ca el. Învaţă că lucrul pierdut azi nu este acela de care ai nevoie. Dar, cu siguranţă, cel necesar vine la tine mâine”, spune Mircea Gelu Buta. În scrierile de faţă răzbate optimismul, credinţa, gândul că omul secolului nostru se va strădui să iubească atât frumuseţea lui Dumnezeu cât şi utilitatea ştiinţei. Amintirile întâmplărilor de altădată sunt aduse ca ofrandă timpului. Bistriţa secolului XX abundă de frumuseţi şi clipe care rămân în eternitate. Merită zăbovit asupra textului „Sărbătorile Sântăimării”, în care Mircea Gelu Buta aduce un adevărat omagiu Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cea care, rămânând unită cu noi, prin firea sa omenească, unită însă şi prin Fiul său, prin afecţiunea umană supremă a mamei pentru fiul ei, este solul nostru privilegiat înaintea lui Dumnezeu.

Un alt text foarte bine structurat este „Un ţăran autentic”, în care este descris măria sa ţăranul român, prin intermediul unui demn reprezentant, badea Gheorghe din Colibiţa, un om înţelept, plin de har. Scriitorul doreşte să păstreze spiritul unei societăţi unite în credinţă, din toate eseurile, însemnul ce răzbate fiind acela al solidarităţii şi toleranţei, al binelui şi luminii. Cartea zugrăveşte şi personalităţi literare, religioase, artistice peste paginile acesteia revărsându-se cântecul de clopot, ca o chemare aparte spre eternitate: „Viaţa noastră se desfăşoară între clopot şi potir, între sunet şi tăcere, între materie şi duh, între chemare şi promisiune, între speranţă şi împlinire”. Fiind convins că sursa noului univers este umanitatea, autorul nu este de acord cu confiscarea iluziilor, cu prăpastia dintre bogaţi şi săraci, adâncită tragic de parcă ar fi război. Răul poate fi învins prin bine, spiritul nou va pune stăpânire pe spiritul vechi, transfigurându-i şi dându-i noi impulsuri de viaţă. Buta vorbeşte deschis, ca într-o confesiune în faţa cititorilor, ca un remediu psihologic prin terapia cuvântului. Aşa se face că aduce în faţa noastră întâmplări din copilărie, adolescenţă, dar şi de la maturitate. Ne poartă pe cărările societăţilor, povestindu-ne modul halucinant în care a fost contactat de Securitate în timpul studenţiei să devină „turnător”, lucru care nu s-a întâmplat, luptând cu morile de vânt datorită construcţiei solide pe care a primit-o din familie.

Dintre ritualurile vieţii poate mai pregnant pentru medic este cel al înmormântării, nefiind de acord cu lumea de astăzi care îşi înmormântează morţii la întâmplare, fără ritualuri, fără cuvinte. Forţa cuvântului, vorbele pline de înţelepciune, puterea credinţei, rădăcinile culturale, simbolul învierii fac din cartea profesorului Mircea Gelu Buta un adevărat reper pentru stâmpărarea sufletului, prăfuit în ultimul timp de gândurile negative.