Dialogul sufletului N. Steinhardt-N. Băciuţ

Doi scriitori cu numele Nicolae, unul matur, consacrat, altul tânăr, în elanul creaţiei, se aflau în anii 80 într-un profund dialog al sufletului. Peste timp, zecile de răspunsuri la întrebările ucenicului, zecile de scrisori păstrate cu sfinţenie spre nemurire, gând cu gând, trăire cu trăire, au fost împărtăşite marelui public prin intermediul volumului „N. Steinhardt-între lumi, convorbiri cu N. Băciuţ”. Cartea asta a spovedaniei literare, care ascunde multe adevăruri ce nu se puteau rosti cu voce tare pe vremea vechiului regim, a ajuns la ediţia a patra, scoasă de sub tipar zilele trecute la Editura Nico. Tânărul scriitor Băciuţ îl provoca pe monarul de la Rohia la un dialog al scrisorilor, deşi întâlnirea la complexul monahal nu avea să fie înfăptuită în timpul vieţii scriitorului, ea a fost împlinită prin vibraţia celor doi la unison pentru literatură. O confesiune de genul „opera în sine stă dincolo de biografia cea mai amănunţită, mai exactă, ori mai picantă”, nu poate decât să te facă să meditezi. Ce cuvinte sunt azi mai potrivite într-o lume în care plagiatorii sunt premiaţi, fac simpozioane şi dau lecţii, fiind încurajaţi pe faţă de prietenii lor din sistem, în care scriitorii se separă între cei care se străduiesc să editeze cărţi şi cei care merg în „haită” la cârciuma, fiind răsplătiţi tot cei din urmă, decât cele ale monahului: „s-ar zice că trăim azi în lumea litarară sub întreitul semn al însingurării, al fricii, al găştilor sordide”. O carte reper pentru a ne contura o părere despre cel care ne-a lăsat moştenire „Jurnalul fericirii”, o lecţie deschisă despre apropierea de dumnezeire prin cuvânt.