Despre cel mai paraşutist ministru din guvernul Băsescu/Boc

Mă refer la zglobiul domn (?) Funeriu.

Inevitabil, porneşti mai întâi de la numele său. O fi un nume predestinat pentru învăţământul românesc? Din perspectivă onomastică, Funeriu provine fie de la substantivul ”funie”, fie de la adjectivul ”funest”. Dacă mai stă mult la cârma penibilului minister al aşa zisei educaţii şi cercetării, cele două cuvinte probabil că vor găsi confirmare.

Bietul de el, habar nu are ce înseamnă şcoală românească, măcar în ce priveşte factorii ei decisivi: scop, dotare didactică, spaţii de şcolarizare, calitatea cadrelor didactice, dezastrul din învăţământul preuniversitar şi cel universitar etc. Are doar nişte păsărici, rezultate din experienţa sa livrescă şi de eprubetă prin nişte meridiane ale nenorocitei noastre planete. Acum, adus de Băsescu pe balansoarul de ministru, vrea – cu ifos şi insistenţă de pigmeu - să dea cu bâta-n baltă în ideea că aşa reformează învăţământul din România.

Uitaţi-vă bine la el, când se întâmplă să facă grimase pe la oareşicare canal tv: are o fizionomie de om venit de pe altă planetă.

De aceea nu mă miră că are idei (?), propuneri năstruşnice. Aşa cum e cea mai recentă. A vârât câteva milioane pentru achiziţionarea şi distribuirea în grădiniţele din ţară a păpuşilor cu dizabilităţi fizice; deci: fără o mână, fără două, fără un picior, fără o jumătate de picior, fără nas ş.a.m.d. Motivaţia: pruncii normali să se obişnuiască şi să-i trateze pe bieţii nenorociţi în consecinţă. Măreţ gând, nu?

Dincolo de faptul că aceasta presupune o serioasă instruire metodologică (ministrul ştie ce înseamnă sintagma asta?) a educatoarelor, dl. Funeriu s-a gândit la reacţia celor mici în faţa jucăriilor hidoase? Se va fi gândit cum ar reacţiona odrasla sa şcolită în Occident?

Iniţiativa aceasta e o găselniţă stupidă, spre stupoarea părinţilor şi educatoarelor. Când dotarea didactică e veche de peste 15-20 de ani, când numărul grădiniţelor – la oraş şi sat – e insuficient, de vreme lungă, când asigurarea unor condiţii rezonabile pentru demersul educativ e susţinut prin contribuţia părinţilor, vii tu, paraşutist la ministerul de resort, şi investeşti bani pentru un scop aiuristic, în aceşti ani de pungăşie guvernamentală. Aceasta e ca şi cum ai acoperişul casei ciuruit, iar tu hotărăşti că mai întâi şi mai întâi trebuie să remaiezi ciorapii.