De ce nu vor tinerii sa rămână în Bistriţa?

Fenomenul emigrării tinerilor, absolvenţi de liceu sau facultăţi, din Bistriţa spre centre urbane mai mari este evidentă în ultimii ani. Problematica este de interes şi ar necesita o analiză mai aprofundată a instituţiilor statului abilitate, a administraţiei locale, sociologi, psihologi, ONG-uri ale societăţii civile. Continuarea acestui proces şi chiar extinderea în următorii ani poate avea o influenţă decisivă asupra vârstei medii a populaţiei oraşului, punând în evidenţă fenomenul de „îmbătrânire” a forţei de muncă, reducând din dinamismul vieţii citadine pe care tinerii o pot potenţa şi susţine.

O primă cauză este definită de posibilităţile reduse a absolvenţilor de liceu, de continuare a studiilor universitare în Bistriţa. Pentru majoritatea specializărilor tinerii sunt obligaţi să plece la Cluj, Târgu Mureş, Iaşi sau chiar Bucureşti şi Timişoara. O dată familiarizaţi cu viaţa din marile centre, revenirea tinerilor în Bistriţa ca absolvenţi este o variantă cu mici şanse. Soluţia ar fi din partea administraţiei judeţene şi municipale de propunerea unor facilităţi pentru facultăţi care pot şi vor să creeze extensii la Bistriţa (de exemplu: spaţii de folosinţă cu chirii mai mici în unele locaţii insuficient utilizate in prezent de instituţii publice).

Principala cauză a migraţiei este însă insuficienţa locurilor de muncă pentru noii absolvenţi şi salariile mici pentru cele existente . Bucureştiul are salarii cu peste 30% mai mari decât oricare parte a ţării, Clujul a atras multe companii multinaţionale şi oferă similar salarii cu cel puţin 15-20% mai mult decât Bistriţa. Exceptând Leoni, investiţiile străine care să atragă tineri absolvenţi cu studii superioare nu s-au prea realizat în Bistriţa şi judeţ, iar serviciile nu s-au dezvoltat şi diversificat într-un ritm acceptabil.

Încurajarea mediului de afaceri privat să investească în Bistriţa şi judeţ este o condiţie de bază pentru apariţia locurilor de muncă care să ţină tinerii aproape, să-i determine să revină în judeţul natal, după terminarea studiilor. Ei mai pot fi atraşi şi de oferta atractivă a unei locuinţe posibil de obţinut, mai uşor decât în alt oraş mare.

O a treia cauză majoră pentru care tinerii resping Bistriţa pentru un alt oraş derivă din posibilităţile extrem de reduse de petrecere a timpului liber. Restaurantele şi cafenelele, de care Bistriţa nu duce lipsă, câte-o manifestare culturală din când în când este prea puţin comparativ cu ce oferă Clujul sau alt oraş. Primăria poate să încurajeze diversificarea paletei, iar mediul privat este cel care trebuie să vină cu soluţii noi pentru timpul liber al tinerilor: spaţii de sport şi mişcare, mai multe şi mai diversificate , spaţii de recreere şi promenadă amenajate corespunzător, karaoke, săli de cinema, spaţii comerciale de tip mall, bazine de înot/spa , cu servicii adiacente specifice.

Bistriţa nu poate oferi, încă , tinerilor (şi nu numai lor) un centru adecvat unui oraş civilizat şi modern. Prezenţa unei populaţii paupere în zona centrala, cu un comportament neadecvat spaţiului urban şi cu o expunere comercială specifică oraşelor de provincie mici, fără personalitate se constituie în contraargumente pentru ca centrul să devină într-adevăr o inimă a burgului fost săsesc odinioară, atractiv şi plin de viaţă în care şi tinerii să fie încurajaţi în demersuri specifice vârstei.

Bistriţa pe lângă faptul că pierde mulţi tineri, ea devine şi gazdă pentru un număr de tineri din mediul rural, care pleacă de acasă cam din aceleaşi motive arătate mai sus. Noii veniţi nu sunt adaptaţi spaţiului urban şi de aici derivă comportamente necivilizate şi agresive ale unor tineri. Promovarea unor acţiuni de educaţie a tinerilor în judeţ, în faza claselor V-VIII, acţiuni culturale, sportive comune, parteneriate intre licee şi şcoli din Bistriţa , Năsăud şi Beclean cu şcoli generale rurale sunt măsuri simple şi necostisitoare, dar care pot reduce diferenţa culturală între tinerii din diferite zone, cu impact în comportamentul lor civilizat ulterior.

Educaţie şi locuri de muncă sunt două componente şi cerinţe esenţiale care se completează şi se condiţionează şi asupra cărora administraţia publică locală poate şi trebuie să intervină.

Titlul următoarei tablete: „ Plimbările de altădată”