Cuiul lui Pepelea
La ordinea zilei: Sub o ZODIE anume, iarba nu creşte, viaţa se ofileşte, iar IMNUL – fie şi modificat – înlemneşte!
Epigrame şi catrene
- cu „frunze” veştede -
Zvon
Toamna dă prin crame zvonul
Firilor la şpriţ mai slabe,
Că-i deschis din nou sezonul
Mersului ... în patru labe!
Ion P. Bucă
Prevestiri de toamnă
Păsările migratoare
Ciugulesc acum candid,
Cum făceau şi-n primăvară
Când erau în ... alt partid.
Gheorghe Burghelea
Fugit ireparabile tempus
Erai o primăvară, doamnă,
Cu fructe-n pârg, dar vremea ţese.
Iar astăzi e târziu, e toamnă
Şi toate fructele-s culese.
Mihai Moleşag
Toamna elevului
Cum toamna încă-i prea frumoasă,
Cu o colegă-o ştergi din clasă,
Te pierzi cu dânsa prin boscheţi
Şi-nveţi, şi-nveţi, şi-nveţi, şi-nveţi.
Mihai Teognoste
Nostalgii de toamnă
Prin frunze alergam de mână
Şi m-alinta ca pe o zână
Eram dulceaţa lui iubită...
Azi sunt ... peltea zaharisită!
Gheorghe Gurău
Stres
În toamna tristă şi târzie,
Mă plimb prin parc, de stres să scap;
Dar şi aici, să vezi drăcie,
Îmi cad castanele în cap!
Nicolae Ghiţescu
Toamnă electorală
Bachus s-a reîncarnat
Şi-a trecut prin România
Şi în urmă a lăsat
Beată rău ... poliTICHIA!...
Gabriela Genţiana Groza
Corelarea pensiilor
Mărirea pensiei se-amână
Încă o toamnă, înc-o lună,
Dar până să ne cadă sorţii ...
Ne-om corela şi noi cu morţii.
Georgeta Paula Dumitru
Autumnală
Merg sub clar de lună
Trist şi singuratic,
Dar când văd o jună
Uit că sunt ... "tomnatic"!
Nelu Ionescu-Quintus
Testamentul toamnei
Când, în ajun de sărbători,
Mă voi sfârşi, las fructe, vin,
Las grâu, porumb, hambarul plin,
Las totul celor trei surori
Gheorghe Chirilă
Epitaf
Pe lespedea unui june tomnatic
Atât l-a consumat femeia
Şi ţuica ce a-ngurgitat-o,
Încât trecu la vârsta-a treia ...
(Pe-a doua n-a mai apucat-o!)
Ionel Iacob-Bencei
Caricatura
Celebri şi în anecdote
Pe când M. Eminescu era sufleor, în trupa de teatru al cărei mentor era Mihail Pascaly (1830 – 1882), şi se afla în turneu la Cernăuţi, distinsul actor şi, ulterior, regizor, profesor, traducător, autor dramatic, publicist, director al Teatrului Naţional până în 1877 - cu alura lui elegantă, solemnă, marţială - observă că subalternul umbla într-un costum vechi, prăpădit şi purta nişte ghete ca vai de lume. Îl chemă la el şi-i ceru să-şi facă imediat haine şi ghete.” „Dar n-am bani”, a replicat Eminescu. Pascaly a numărat „ponositului” o sută de coroane de argint pentru ghete şi haine. Eminescu luă banii, ieşi în oraş, se fofilă pe la dughene, bău o bere, ajunse şi la un anticar. Acolo văzu o mulţime de cărţi şi nişte ediţii de lux în germană pe care le răsfoi atent. Apoi târgui şi cumpără două, cu 80 de coroane. A doua zi, Pascaly îl căută să-i admire îmbrăcămintea. „Ai luat ghete şi haine monşer ?” „Da, am luat. Uite acilea pe masă e Goethe şi Heine!”
Să „pribegim” în decenţa şi fineţea … hazului „salubru”
cu Ion PRIBEAGU
Dilemă grea
Trecând prin centru, nenea Nae,
Bătrânul curtezan de viţă
Văzu, privind într-o vitrină
O foarte nostimă coniţă.
Apropiindu-se de dânsa,
Cu chibzuinţa sa acerbă
O auzi cum îi şopteşte:
- Frumoasă rochie! Superbă!
- Vă place mult? Întreabă Nae.
- Superbă! Spune ea din nou.
- Dacă atât de mult vă place
Permiteţi să v-o fac cadou!
Şi au intrat în prăvălie.
I-a-mpachetat-o, a plătit-o
Şi foarte-amabil, nenea Nae
Politicos i-a oferit-o.
Coniţa tânără şi tandră
Voind să-i compenseze gestul
L-a invitat la ea acasă
Şi-acasă … înţelegeţi restul.
Un studio cu pluş şi pene
Lumină roşie, domoală
Şi dezbrăcându-se frumoasa
Rămase goală, toată goală
Frecându-şi palmele-amândouă
De doru-i, Nae se sfârşea
Şi-o savura din ochi şoptindu-şi
- Aşa, aşa, aşa!
- Hai vino, îl imploră dânsa
Nerăbdătoare şi lascivă
- Hai vino, vino mai degrabă
Că nu-ţi stă nimeni împotrivă …
Bătrânul crai şopti ca prostul
Plimbându-şi ochii pe femeie:
- De broască mi-am făcut eu rostul,
De unde îmi fac rost de cheie?
De unde aţi cumpărat?
Din naltul plin de boare rece
Curg serpentine de carmin
Şi-un domn, să-i zicem Toma, trece
Pe bulevardul Bolintin.
În urma lui cu doi-trei metri,
Cu pasul rar şi săltăreţ
Venea Manole, zis a Petrei
Cu nasu-n vânt, cu părul creţ.
Şi cum trecea prin filieră
Şi parc, şi oameni, şi decor
Lui Toma-i scapă-n atmosferă
Un pârţ, urât mirositor.
Un aer greu, de naft, de varză
Ce-ţi intră-n nări, în gât, în oase
Se-mprăştie pân-să se piarză,
Suspecte gaze puturoase.
Manole adulmecând aroma
Ce-ntreagă fiinţa-i ispiteşte
Aleargă iute după Toma
Şi-l opreşte:
- Scuzaţi, vă rog – a spus Manole
Vibrând cu vocea-i ca o strună
Dar, unde-aţi cumpărat fasole
De-o calitate atât de bună?
Bancurile ediţiei
- la „reşapat” … şoferi & şoferiţe -
Azi dimineaţă conduceam pe autostradă când, într-o doară, m-am uitat în stânga. Şi ce mi-au văzut ochii ? Lângă mine, într-un BMW ultimul răcnet, nou şi strălucitor, o femeie tânără şi frumoasă, conducea cu 120 km/oră. În acelaşi timp se uita în oglindă, rujându-se.
Mi-am întors privirea la drum şi după câteva secunde am văzut-o din nou, depăşindu-mă şi continuând să se fardeze.
E adevărat, eu sunt bărbat curajos, dar ce făcea ea m-a înfricoşat aşa de tare încât aparatul electric de bărbierit mi-a căzut din mână, peste mâna dreaptă în care ţineam sandwichul, care la rândul lui a căzut peste picioarele mele. M-am mânjit tot de maioneză. Am încercat să îndrept volanul cu genunchiul şi de atâta zăpăceala mi-a zburat telefonul mobil de la ureche şi a căzut chiar în ceaşca de cafea pe care o ţineam între picioare. Cafeaua fierbinte s-a împrăştiat în toate direcţiile. Vai, ce arsuri am căpătat pe ambele mâini şi pe ... pantaloni. Cafeaua fierbinte mi-a stins şi ţigara, mi-a distrus celularul şi mi-a întrerupt convorbirea care era într-adevăr, dar într-adevăr IMPORTANTĂ!!
Cine dracu' le-a dat voie femeilor să conducă?
#
- Ce automobil frumos! E al dumneavoastră?
- Oarecum.
- Nu înţeleg.
- Când automobilul este curat şi în stare perfectă de funcţionare îl foloseşte soţia mea. E o serată undeva, maşina o ia fiica mea. În zi de meci, devine proprietatea fiului meu.
- Totuşi, când este a dumneavoastră?
- Când trebuie dusă la reparat.
#
Un tip aduce automobilul său într-o staţie de reparaţii auto. Mecanicul se uita la ea, se scarpină la ceafă. Tipul:
- Soţia mea, în plină viteză s-a lovit de un stâlp.
Mecanicul:
- De câte ori?
#
O tânără doamnă opreşte maşina în faţa semaforului la roşu. Se aprinde galben - doamna sta pe loc, verde - doamna iarăşi sta. Se aprinde roşu, din urmă fac semnal celelalte maşini. De ea se apropie un poliţist şi întreabă:
- Doamna doreşte altă culoare???
#
Unu cu un Ferrari dă peste o cioară ...
Bird-lover fiind, o ia acasă şi o îngrijeşte, o pune într-o colivie şi îi lasă nişte pâine şi apă acolo.
Pasărea fusese inconştientă în tot timpul ăsta
Când se trezeşte, cioara gândeşte: hmmm ... gratii ...apă ....pâine ...
- Te pomeneşti ca l-am omorât pe ăla cu Ferrari ...
#
În Alabama, un alb beat criţă îşi conducea jeep-ul şi accidentează doi pietoni negrii în aşa hal încât pe unul îl aruncă la 20 de metri de maşină, iar pe celalalt îl proiectează cu capul în parbriz.
Poliţia venită la locul accidentului spune ...
- Hai că cu ăsta din parbriz e uşor ... a încercat să intre în maşină ca să o fure! Dar ce facem noi cu ăla aşa departe?... hmmm ... spunem că a vrut să fugă de la locul accidentului!
#
Un Trabant, care circula regulamentar, este lovit de un Rolls Royce, condus imprudent. În urma coliziunii, Trabantul este distrus, iar limuzina scapă fără nici un fel de zgârietură.
Şoferul din Trabant reuşeşte să iasă din epavă şi începe să se lamenteze:
- Toată viaţa am muncit pentru maşina asta ! Mi-am luat de la gura copiilor mei ca să pot plăti, am făcut zeci şi sute de sacrificii ! Domnule, m-ai nenorocit ...
La care, şoferul limuzinei, cu un ton plin de regrete:
- Îmi pare foarte rău de cele întâmplate. Recunosc că eu sunt în totalitate de vină ... Dar şi dumneata... de ce ţi-ai cumpărat aşa maşină scumpă ?
#
- Tăticule! Ţi-au furat maşina!
- I-ai văzut?!
- Da...
- Ţi-i minte feţele lor?
- Nu, dar ţin minte numărul maşinii.
Adaugă comentariu nou