Cuiul lui Pepelea

 

La ordinea zilei: Atâta ne vor reforma, până când,  noi cu siguranță vom crăpa, în vreme ce UE, fatalmente, precum orice pe lumea asta …mortal va deceda!

Epigrameși catrene

-  „ne impozitate” de moș Ene -

Reforma

Eva, minunata formă,

Chiar de-ar fi să-mi crape rânza,

O să-i tragem o reformă.

Că fu toamnă, căzu frunza.

Adi Sfinteş

Reforma şi guvernul

Vrem reforma să se vadă,

Să n-o mai tragă de coadă,

C-ar putea ca să rămână

În curând cu... coada-n mână!

Estera Paraschiv

Reforma

Cine poate s-o conteste

Pretextând sub orice formă,

Când azi toată ţara este

Scoasă, practic, la reformă.

Ludovic Henţiu

Reforma

Reforma noastră-i cam oloagă,

Ca o căruţă cu mârţoagă,

Trei o împing, cu greu, din spate,

Iar patru-i bagă beţe-n roate.

Gheorghe Păun-Ulmu

Reformă la români

Chiar dacă facem des tapaj

Că traiul nostru-i tot mai prost,

Reforma are-un avantaj:

Ne-ajută ca să ţinem post!

Mihai Teognoste

Încă o speranţă (Reforma)

Reforma este un tribut,

Ce-l dăm la preţuri când se suie,

Şi un salariu, prevăzut,

Ce îl vedem în scris... şi nu e!

Ion Grosu

Reforma fiscală

După reforma fiscală,

S-a schimbat raportul,

Căci moneda uzuală

E de-acuma "ortul".

Alexandru Truţă

Reforma Învăţământului

Azi vrea reformă Ministerul,

Să meargă şcoala "ca pe roate",

Va rezolva precis misterul

De-o aşeza... rulmenţi sub toate!

Mariana Dobrin

Reforma Justiţiei

O spun fără maliţie,

Reforma e la modă:

Ministru de justiţie

L-aş vrea pe Ţepeş Vodă!

Arcadie Chirşbaum

Final de reformă

În ţara noastră transformată

În unitate de consum,

Reforma cică e fumată

Că-n urmă este numai scrum!

Vasile Larco

 

Epitaf

Pe lespedea unui leu

Sub o piatră fără formă,

Mare cât mausoleul,

Îngropată de reformă

Stă moneda noastră-leul!

Viorel Frîncu

 

Celebri și în anecdote

 

 

Honore de Balzac (20 mai 1799 – 18 august 1850), iubea viața frumoasă și mai ales îndestulătoare. Când un unchi bătrân și zgârcit a murit, lăsându-i o mare moștenire, autorul Comediei umane a comunicat vestea astfel :

-Azi, la ora 5 dimineața, unchiul meu și cu mine am pășit într-o lume mai bună!

 

 

Satire ANTE … glume,pentru eventualeANTI …poante,guvernamentale

Una dintre cele mai neaşteptate taxe consemnată de istoricii Antichităţii a fost instituită de împăratul roman Vespasian (69-79 d.Chr.) pentru folosirea latrinelor publice, construite la Roma din dispoziţia lui, pentru ca locuitorii să nu-şi mai facă nevoile direct în natură.

Întrucât unele voci au murmurat atunci împotriva acestei cheltuieli socotită de ele ca inutilă, împăratul a hotărât să recupereze cheltuiala, stabilind, pentru prima oară în lume, o taxă de acces la WC. Dar vocile au murmurat, din nou, socotind inadmisibilă taxarea omeneştilor nevoi. Asta i-a permis împăratului Vespasian să lanseze o sintagmă rămasă celebră peste veacuri: „pecunia non olet”, adică banii nu au miros.

Contestatarii au trebuit să tacă, iar latrina publică a devenit un simbol de civilizaţie urbană, răspândindu-se în timp prin Europa, sub imperialul nume de „vespasiană”. Istoria cunoaşte însă şi cazuri mult mai ciudate, când statul instituia taxe şi impozite pe te miri ce, ca să-şi rotunjească veniturile cu sume adesea frumuşele. Vreți exemple? Iată-le! Sperăm ca și guvernanții să le considere doar … poante demne de satiră!

Impozitul pe fereastră

In Anglia şi Scoţia Secolelor XVII şi XVIII a fost introdus impozitul pe fereastră, care viza oamenii avuţi, posesorii unor case mari şi cu ferestre multe. Fereastra era simbolul bunei stări. Loviţi de noua reglementare, cei săraci au început să zidească ferestrele caselor. Există şi astăzi în aceste regiuni asemenea case medievale, cu ferestrele astupate. Impozitul a fost aplicat un timp surprinzător de îndelungat, fiind desfiinţat abia la 24 iulie 1851, printr-o lege specială.

 Impozitul pe pălărie

Tot pe teritoriul Marii Britanii, a funcţionat, în perioada 1784-1811, un impozit pentru dreptul de a purta pălărie. Într-o ţară unde orice bărbat care se respectă se făleşte cu pălăria din cap, era imposibil ca impozitul să nu aducă venituri. Şi a adus. Evaziunea era aproape imposibilă, întrucât la plata impozitului, contribuabilul primea un ecuson, care se fixa chiar pe pălărie. Fireşte câte pălării, atâtea ecusoane.

Taxa pe ureche

Această ciudată taxă a fost introdusă în Tibetul anului 1920, dar se pare că originile ei sunt mult mai vechi, fiind răspândită în mai toată China. Pentru fiecare din urechile sale, omul trebuia să plătească un liang de argint, în schimbul căruia primea un cercel cu care făcea dovada contribuţiei. Pedeapsa pentru evazionişti: tăierea urechilor.

Impozitul pe barbă

Pentru a europeniza societatea rusă, Petru cel Mare a hotărât să taie bărbile cu care se făleau nu numai aristocraţii, dar şi mujicii. Măsura nefiind acceptată de cler, a trebuit să renunţe la interzicerea bărbii, înlocuind-o cu impozitul pe barbă, stabilit prin Ucazul din 1689. Bineînţeles, preoţii erau scutiţi de impozit.

Taxa pe umbră

Este de necrezut, dar această taxă a fost stabilită de municipalitatea din Veneţia în anul 1993. Toţi proprietarii de localuri sau alte imobile, prevăzute cu copertine, umbrele, umbrare sau orice amenajare care face umbră au fost obligaţi la plata unei sume fixe. Nu ştim dacă legea mai este în vigoare şi astăzi.

Impozitul pe viaţă

În Anglia Secolului XIV, s-a introdus o ciudată reglementare, prin care orice persoană aflată în viaţă este obligată la plata unei sume fixe, pentru faptul că trăieşte. Impozitul se plătea chiar din momentul naşterii unui copil, iar legea făcea o interesantă precizare: persoanele decedate nu mai datorează impozit pe viaţă.

 Impozitul pe frică

Întrucât în timpul domniei regelui Henric I al Angliei (1100-1135), numeroşi tineri se sustrăgeau de la serviciul militar, de teama confruntărilor pe câmpul de luptă, autorităţile s-au gândit să legifereze situaţia, instituind un impozit, prin plata căruia scutirea de armată devenea oficială. Taxa a fost denumită impozit pe frică, pentru a da amatorilor o nuanţă dezonorantă. Cu toate acestea, amatorii nu erau puţini, ceea ce l-a determinat pe regele Ioan Fără de Ţară s-o majoreze cu 300%. Legea impozitului pe frică a fost în vigoare timp de 300 de ani.

Impozitul pe gazele emise de vaci

În Noua Zeelandă a anului 2003, s-a iniţiat un proiect de lege, prin care proprietarii de vaci erau supuşi unui impozit special antipoluant, considerând că aceste ierbivore emit 50% din gazele cu efect de seră. Proiectul de lege pretindea că măsura se impune în conformitate cu Protocolul de la Kyoto. În timpul dezbaterilor însă a intervenit protestul zootehniştilor – Noua Zeelandă este recunoscută ca mare producătoare de lapte şi carne de vită. Aceştia au avut succes, proiectul a fost respins şi jenanta lege n-a mai apărut.

 P.S. Pe când un impozit pe... prostie? Și națională, și globală!Garantat … lovele fără număr!

 

Bancurile ediției

- la „răstignit tudosii” lui …  Hagi -

 

Un francez vrea sa testeze dacă scoțienii sunt chiar așa de zgârciți precum se spune. Așa că se decide să plece în Scoția.

Trece granița Scoției și printr-un sătuc i se face sete. Își ia inima în dinți și bate la ușa unei case. Îi iese în întâmpinare un moș. Francezul îi cere apă. După jumătate de minut moșul vine cu un bol plin cu lapte.

Francezul savurează jumătate din castron după care spune:

-Dar voi nu sunteți zgârciți deloc! Ce se vorbește nu este adevărat! Am cerut apăși am primit un bol cu lapte. Mulțumesc!

-Ei, băiete. Cu plăcere! Na, nimeni nu mai vroia să bea laptele acela, că acolo s-a înecat un șobolan.

Francezul scapă bolul din mâini la auzul acestor vorbe. Moșneagul îl dojeni:

- După ce că eu ți-am dat lapte, tu îmi și spargi oala de noapte a bunicii?!

#

Doi scoțieni hotărăsc să se batăîn duel. Pentru a nu fi descoperiți căîncalcă legea, vor trebui să se deplaseze la o distanta considerabilă, într-un loc ferit, în poiana unei păduri. Scop în care e nevoie să ia trenul. Se duc amândoi la gară:

- Dați-mi un bilet dus, zice primul.

- Ești pesimist, concluzionează celalalt. Eu iau dus și întors.

- Nu-s pesimist, sunt econom. De obicei, măîntorc cu biletul adversarului.

#

Într-un bar, intră un grup de scoţieni. Barmanul îi priveşte şi întreabă:

- De ce toţi sunteţi îmbrăcaţi în kilt-uri, numai unul în pantaloni?

- Ăsta în pantaloni este gay.

#

Un scoțian merge la un bar și comandă o bere la halbă.După ce i se aduce berea observă o muscăîn ea și îi spune barmanului:

- Barman, în berea asta e o muscă.

Barmanul răspunde:

- Domnule, zgârcit mai ești, cât poate să bea o muscă!?

#

Un scoțian ajuns multimiliardar se căsătorește, spre uimirea generală, cu o femeie bătrână, urâtăși rea de gură. Un concetățean explică fenomenul:

-A procedat așa de zgârcit ce este! Acum, într-o singură persoană are și nevastăși soacră ... E o economie!

#

- John ! Mergi și cere vecinului un ciocan.

- Tata , vecinul zice că nu are ciocan . A avut unul de împrumut , dar l-a restituit stăpânului .

- Dă-l dracului de zgârcit ! Du-te-n casăși adu-l pe-al nostru!

#

- Ce face cadou, un scoțian îndrăgostit prietenei sale:

- Un ruj de buze, pentru ca săși-l poată lua înapoi, cu timpul...

#

Un scoțian își întreabă fratele:

- Ce cadou îi faci soției tale de ziua ei?

- Toată dragostea mea!

- Și atunci, de Crăciun, ce-ai să-i mai dai?!

#

Un violonist renumit, de origine scoțiană, se mândrește în fața tatălui său:

- Închipuie-ți, tată, deja primesc aproape 1.000 de dolari pentru o urcare pe scena. Știi cât face? Pentru fiecare coardă câte 250 de dolari.

- Văd, fiule. Îmi pare rău că nu te-am învățat să cânți la harfă.

#

McGregor îi promisese fiului să-i dea câte un sfert de liră pentru fiecare notă bună. Văzând că de la un timp băiatul are numai note maxime, îl întreabă:

- Ascultă, John, nu prea te văd învățând. Nu cumva împarți banii cu profesorul?!

#

Un fotbalist, venit de la un meci din Scoția, se întâlnește cu un vechi prieten:

- Cum a fost în Scoția?, îl întreabă prietenul.

- Am avut un meci minunat. Și publicul scoțian a fost minunat.

- De ce?

- N-au aruncat nimic pe teren.

#

Un scoțian i se adresează unui prieten:

- Trebuie să-mi cumpăr un pieptene nou, la cel vechi i s-a rupt un dinte.

- Dumnezeule, pentru un dinte. Dar îl mai poți încă folosi pe cel vechi!

- Da, dar era ultimul dinte...

#

Când controlorul realizează că scoțianul nu are bilet, într-un acces de furie, aruncă valiza acestuia pe geamul trenului, în râul care curgea la 100 de metri mai jos.

- Ucigașule!, strigă scoțianul, mi-ai înecat singurul meu fiu!

#

- Veți lua câte două lingurițe din acest sirop în fiecare seră, înainte de culcare!, recomandă doctorul scoțianului.

- Imposibil, domnule doctor!, exclamă acesta.

- De ce?

- Pentru că nu am acasă decât o linguriță.

#

- Camera cu vedere spre mare costă cu două lire mai mult, spuse recepționerul unui turist scoțian.

- Și dacă vă promit că nu mă uit pe fereastră? ...

#

După trei ani un scoțian se întoarce în orașul lui natal. La garăîi caută disperat pe frații săi, până când doi bărboși intrăîn vorbă:

- Nu ne mai recunoști?

- Așa cu barbă nu! De ce aveți bărbi așa de lungi?

- Când ai plecat ai luat cu tine aparatul de ras!...